Viata este sacra. Ii intrezaresti sacralitatea in faldurile Vesniciei. Pentru ca incepe cu prima declaratie de iubire: Nasterea. Si cu fiecare declaratie de iertare: Plecarea spre Inalt.
In urma cu 2 ani, Maria si-a pierdut fiica. Unicul copil. Cand a plecat pe aripi de Inger, in dimensiunea Spiritului, Ana avea 16 ani si o poveste de viata in spate, marcata de divortul parintilor si culminata cu un diagnostic de cancer, in stadiul IV.
A luptat mama ei ca o leoaica ca sa-i salveze viata! Ana a invins, temporar, cancerul cu ajutorul specialistilor oncologi din Germania. Nu boala oncologica a trimis-o la ceruri pe Ana, ci o embolie pulmonara, diagnosticata prea tarziu de medicii romani.
Ce/cum poate trai o mama care isi ingroapa copilul, unicul copil? Cum ii sunt zilele, cum isi indura noptile? Cat de lungi sunt clipele de singuratate si cat de crud este dorul? Cat de profunda este suferinta? Cat de traumatica este pierderea? Cand constientizezi ca te simti vinovat?
Cu ce te consolezi, cum inveti sa traiesti cu absenta copilului tau, stiind ca, cel putin in viata aceasta, in anii acestui timp linear, prea lungi pentru o inima ranita de mama sau de tata, prea grei pentru ca nu mai poti sa ii vorbesti copilului tau, nu mai poti sa il mangai, sa il tii in brate, sa il povatuiesti, sa ii indrumi pasii catre implinire, sanatate si fericire? Cum sa traiesti stiind ca nu o sa iti mai vezi copilul intrand pe usa, zambitor sau ciufut, nu o sa te mai sarute, ca de obicei, pe obraz si n-o sa-ti mai spuna:
– Am venit, mami! Ce-mi dai sa mananc? Cum ti-a fost ziua de azi?
Cum te impaci cu pierderea aceasta? Te impaci vreodata? Cand stii ca viata merge mai departe? Cand poti sa traiesti fara ca gandul la copilul tau sa nu mai fie tortura? Cu cata nerabdare astepti intalnirea voastra din oniric, intalnirea voastra din VIS? Oare ce-a vrut sa-mi spuna, te intrebi, dimineata, dupa ce visul se incheie … .
Raspunsuri la aceste intrebari si inca multe altele le afli aici, langa mine, ascultatorul si indrumatorul tau, de suflet. Ai, cu adevarat nevoie de a fi ascultat, de a fi inteles, de a fi sustinut, de a fi IMPACAT! Viata TA TREBUIE sa mearga mai departe!
Si tot aici vei fi calauzit de povestile de viata, de pierdere si de suflet ale altor mame si ale altor fii si fiice, frati si surori care si-au pierdut un membru drag al familiei lor. Vei afla cum traiesc ei cu experienta aceasta traumatizanta, cu dorul, cu lipsa, cu suferinta si cum reusesc sa se aline.
Sunt multe pe care nu le-ai aflat inca despre pierdere, despre boala, despre Spirit, despre moarte, despre Viata, despre tine, cel care ai fost inainte si cel care ai devenit dupa plecarea copilului tau (sau a iubitului, a sotului tau, a mamei sau a tatalui tau)!
Travaliul de doliu il facem impreuna, in psihoterapia de grup.
Pierderea unei persoane dragi inseamna trauma, trauma de pierdere. Inseamna blocaj emotional (emotii captive), inseamna stres prelungit (pre si post traumatic), inseamna simptomatologie psihosomatica si invalidarea vietii pe o perioada lunga de timp.
Fiecare intalnire presupune prezenta a maxim 12 persoane. Ne intalnim intr-un spatiu securizant, cald, placut, din strada Austrului nr.50, sector 2, Bucuresti (Hala Traian-Foisorul de Foc).
In fiecare luni, incepand cu ora 17:00; sau in fiecare sambata, incepand cu ora 14:30.
O sedinta dureaza 2 ore; cost 55 RON.
O persoana aflata in dificultate financiara, poate participa GRATUIT la 2 intalniri lunare.
Terapia de doliu nu conditioneaza persoana prin prezenta saptamanala.
Programari: terapiipentrusuflet@yahoo.com
Contact:0734 656 395
Alte work-shop-uri, psihoterapii de grup, prezentate si elaborate de mine:
Psihoterapie de grup: “Exista VIATA dupa Cancer”;
Work Shop ACADEMIA PARINTILOR: “Copilul meu rebel. “
Work Shop ACADEMIA PARINTILOR: “Copilul meu extrasenzitiv.”
