As compara creierul uman ( si nu numai pe cel uman – sic!), cu o opera de arta, de o frumusete si de o complexitate incredibila, care frizeaza perfectiunea! Este perfect poate si pentru ca este “administrat” de suflet, de intelepciunea apriorica din noi insine, de sinele nostru spiritual!
Suntem ceea ce gandim si, mai ales, suntem ceea ce simtim, asa cum suntem si produsul faptelor si alegerilor noastre!
De asemenea, suntem si ceea ce mostenim la nivelul credintelor, juramintelor, fricilor, reprezentarilor din subconstientul propriu sau din subconstientul colectiv al familiei sau al poporului nostru!
A trai intelept inseamna a fi martorul trairilor si viselor noastre! Inseamna capacitate de constientizare a emotiilor noastre, inseamna capacitate de monitorizare a gandurilor noastre, inseamna si ceea ce filosofia indiana numeste stare de martor, in afara ruminatiilor mentale obisnuite. Prin constientizare si monitorizare a comportamentelor emotionale si mentale proprii putem modifica ceea ce nu ne este benefic, putem decanta ceea ce nu este limpede, putem introiecta ceea ce nu am acceptat sau iertat inca, putem transforma un handicap intr-o virtute, intr-o reusita autentica s.a.m.d!
O realitate mentala sau sufleteasca constienta sau nu, ne influenteaza alegerile sau credintele si se materializeaza, regasindu-le, in timp, la nivelul experientelor concrete de viata.
Stim, de exemplu, ca frica de singuratate sau de esec afectiv, ne tine prizonieri in singuratate sau in alte relatii disfunctionale, ca neputinta si abandonul unui ideal ne limiteaza implinirea si bucuria personala, sociala sau profesionala, ca frica de boala o putem somatiza si manifesta ca atare.
Poate stim, privind retrospectiv, ca tot ceea ce visam ca traim sau sa ca avem in copilarie, ajungem sa avem sau sa traim la maturitate! Sau ca anumite abilitati native ale noastre ne poate propulsa intr-o profesie sau intr-o pozitie sociala care sa ne aduca bucurie si implinire. Ne sabotam implinirea, de exemplu, daca frica de saracie este o constanta mentala si emotionala de-a lungul vietii. Sau ne sabotam pentru ca nu avem suficienta incredere in resursele noastre de implinire sau pur si simplu, nu avem incredere in noi insine!
Suntem ceea ce gandim, mai intai decat suntem ceea ce simtim. La nivelul reprezentarii mentale se creeaza paternul emotional constructiv sau distructiv. Mai intai gandim, apoi ne imaginam, apoi traim emotional ceea ce ne-am imaginat ca am putea trai vreodata in viata. Apoi, materializam. In copilarie, de exemplu, eu visam ca salvez oameni. Am ajuns, peste ani, sa ajut oamenii sa se regaseasca pe sine si timp de aproape 3 ani, sa ajut copiii sa se vindece, gestionand o campanie umanitara destinata copiilor grav bolnavi. O vreme, in adolescenta, scriam poezii si romane; intamplarea semnficativa de viata a fost aceea ca primul meu job a fost cel de redactor si, apoi, reporter, la un celebru cotidian al anilor ‘90!
Sa nu uitam ca, mai intai, a fost gandul, apoi, a fost cuvantul, apoi a fost ceea ce am simtit referitor la gand si la cuvant, apoi s-a conturat fapta si, mai apoi, am trait suferinta sau implinirea.
Sa-I dam creierului nostru ce-I al creierului. Ceea ce il defineste ca fiind desavarsit. Minte curata, bucurie si suflet deschis la iubire.
Saptamana frumoasa!
Dana Dumitra Dumitrache