Sincronicitățile VIEȚII. Când NIMIC nu este întâmplător.

posted in: Psihoterapie Adulti | 1

De câte ori, în viață, nu ati trăit așa numitele coincidențe semnificative? Deseori le categorisim ca fiind semne, hazard, providență. C.J. Jung le-a numit sincronicități. Ne preocupă ceva în mod deosebit și, cand ne așteptăm mai puțin, un eveniment exterior ne confirmă starea noastră internă și produce în noi o rezonanță plină de înțelesuri.
O prietenă de suflet, în urmă cu mulți ani, era preocupată de realizarea unui aparat care să trateze afecțiuni medicale, pornind de la niște realități fizice și energetice speciale. Era cercetător în domeniul chimiei industriale. Știa că lipsește ceva esențial gândirii sale creatoare, în privința acestei invenții. Într-o zi, unul dintre fii ei, pasionat și el de chimie, a dat foc dormitorului, printr-o manevrare greșită a unor substanțe. Prietena mea, furioasă, ingrozită fiind de consecințe, a luat prima carte din bibliotecă care i-a căzut la îndemână și a aruncat-o în chimistul junior. Era un tratat de fizică. Cartea nu l-a lovit, dar a rămas deschisă la un principiu fizic care a produs revelația și a condus la completarea teoriei. 15 ani mai tarziu, prietena mea trata, deja, cu aparatul construit și omologat de ea, diverse afecțiuni medicale. De altfel, invenția ei a devenit de notorietate. Are la bază principiii cuantice și energetica efectului de piramidă.
Acest eveniment poate fi asimilat teoriei sincronicității. Cu alte cuvinte, Universul sau cuanta, sau supraconștientul, sinele superior sau Grația Divină, oricum am numi vehicolul care creează sincronicitatea, adică coincidența semnificativă, ne ajută să clarificăm o realitate, să ajusteze o alta, sau să luăm decizii spre folosul nostru și al celorlalți. Coincidența nu este altceva decât o întâlnire între intuiție și câmpul magnetic universal (Vanessa Mielczareck). Este așa zisul flash revelator. Ideea genială. Sau soluția salvatoare.
Sincronicitățile se declanșează mai ales in preajma unor evenimente dificile din punct de vedere emoțional, cum ar fi pierderea unui om drag, un accident, dificultăți financiare, un șoc puternic.
Chiar astăzi am fost martora unei sincronicități. I-am propus unei tinere studente, pe care o știam de ceva vreme, un job. Știam că mama ei lucra în Italia, iar tatăl îi murise. Traversa o periodă grea din multe puncte de vedere. A acceptat job-ul și pentru că mama ei nu o mai putea ajuta financiar pentru că, de curând, s-a îmbolnăvit de o boală care îi pune, acum, viața în pericol. Pierderea susținerii financiare a venit cu alternativa primului ei serviciu.
Sincronicitățile ne confirmă intuițiile. Și invers. Exemplu personal: au existat perioade, în viața mea, când mă gândeam în mod deosebit la cutremur. Mă culcam noaptea știind că trăiesc incidența unui cutremur. Nu treceau 2, 3 zile și cutremurul se producea, la noi, în țară sau altundeva, în lume. Cu cât gândurile catastrofale erau mai puternice, cu atat mai mari erau consecințele acestuia. Așa am ”prevăzut” cutremurul din Japonia, cel din Turcia și alte câteva, recente, de la noi. De altele nu-mi mai amintesc. Eu le numesc intuiții. Alți oameni le numesc semne, previziuni etc. .
În prezența unei sincronicități poți resimți diverse senzații corporale.
Exemplu: ți se zbate ochiul stâng, afli o veste proastă sau cineva drag se îmbolnăvește. Depinde ce accepțiune îi dăm semnului respectiv și ce așteptări avem. Cum ne-am programat psihic. Intuiția ne facilitează înțelegerea unui fenomen și nu ne mai forțează să găsim înțelesuri sincronicității.
Sau poți simți fiori, curenți în partea superioară a corpului. Util este să coroborăm senzațiile corporale cu trăirea noastră emoțională. Ce sentimente trăim? Ce putem învăța din această sincronicitate? Cum ne ajută aceasta în viață? Ce decodări putem face asupra acestui semn?
Este interesant și constructiv să trecem dincolo de realtatea aparentă și dincolo de fapte. Să trecem direct în esența acestor fapte.
Primim răspunsuri înainte să punem întrebările și realizăm ca avem cea mai mare nevoie de acele răspunsuri. Sau ne punem o întrebare, deschidem la întâmplare o carte și realizăm că am căpătat răspunsul la preocuparea noastră. Calibrăm informația primită în acest mod cu preocuparea noastră. Decodificăm sensul.
Tot ceea ce trebuie să facem este să fim deschiși la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Să fim curioși. Să ne perfecționăm și să ne recunoaștem resursele intuitive. Să credem în sincronicitate, în intervenția Universului, în realitatea noastră obiectivă și subiectivă.
Dana Dumitra Dumitrache

One Response

  1. In copilaria, adolescenta si o parte din maturitatea mea am avut sansa de a trai langa o bunica care nu doar ca era considerata vraci pentru ca stia sa vindece trupuri. Era numita vraci pentru ca stia sa vindece minti si suflete. A fost o persoana care toata viata a fost autodidacta si a cautat sa fie prezenta practic in realitate de a-i intelege toate fenomenele vazute si nevazute care se intampla si care ne pot influenta prezentul si viitorul. Avea si foarte multi prieteni in tara care aveau fiecare alta stiinta si dar al acestui pamant. De aceea era un timp al culesului unor anumite plante,un timp al culesului unui anumit tip de radacini, un timp al pregatirii semintelor, un timp al vindecarii pamantului. Bunicii din toata tara stiau legile pamantului si sa urmaresca semnele vremii cand e de semanat, cand e de cules, cand e seceta si cand e ploaie. Si stiau a-si lua masuri si de a se unii gospodareste cu membrii comunitatii. Si mai stiau stiinta vindecarii trupurilor si sufletelor. Se respectau pe sine ca obiceiuri, traditii si natura – asa incat traiau de obicei sanatosi in ritm cu anotimpurile. Odata cu aceste schimbari tehnologice brusc generatiile actuale se bazeaza pe tehnologie si pe ceva ce li se prezinta in mass media – dar si-au uitat intuitiile care sunt de fapt legatura normala si fireasca a fiintei umane cu natura incojuratoare. E ca si cum acum daca vreau sa ajung la Cota 2000 am doua variante. Prima este sa platesc bilete la telecabina, ma urc in ea si strabat prin aer, pe cablu de sus muntele pana ajung la Cota 2000. Frumos, simplu, fara efort, indiferent de tinuta – am bani , ajung sus ma bucur de aer si peisaj, ma plictisesc sau socializez cu cine doresc apoi cobor cu telecabina si povestesc ca am amintiri la munte la Cota 2000. Simplu, practic, eficient, modern si postez si poze de sus. Sau ma imbrac si incalt corespunzator de drumetie montana, imi iau rucsacul in spate cu cele necesare de schimb deoarece vremea pe munte e schimbatoare si incep ascensiunea montana pe cararile muntelui bucurandu-ma de fiecare pas, peisaj, flori, izvoare, animalute, fel de fel de insecte, alti turisti,simtind cum corpul meu freamata de efort, cum plamanii mei respira, cum soarele imi incalzeste corpul, cum vantul ma racoreste, cum simt ca sufletul meu are 20 de ani desi CI spune altceva, deci simt plenar ca traiesc bucuria drumului si a frumusetii muntelui pana ajung la Cota 2000 intr-un interval de timp. Apoi cobor pe alt traseu sau tot pe acelasi.
    Obiectivul munte Cota 2000 este atins in ambele cazuri dar trairile, experientele si efectele lor sunt diferite. Este o chestiune de alegere. Marea majoritate acum prefera telecabina uitand ca sanatatea, viata, bucuria ti-o dau drumetiile – contactul direct cu natura. Asta se intampla si in viata de zi cu zi. Credem ce spun altii si nu ne mai manifestam interesul firesc de a cunoaste si de a decide noi asumandu-ne trairea unor experiente. Daca stim ce vrem pare ca si universul se aranjeaza sa primim un raspuns. De aceea bunica mea si am auzit asta si de la alte bunici care spuneau „fii atenta ce gandesti si tu stapaneste-ti gandurile nu ele pe tine, ca tot ceea ce gandesti bun sau rau se poate realiza”. Tare mult am vrea sa fie numai bine dar se pare ca invatam mai mult dupa ce gresim. Si este firesc la un moment dat sa te temi, sa iti permiti sa te asiguri cat sa risti, este ca sa spun asa o autoprotectie. Este ca o informatie pe care o primesti in subconstient si te face sa te retragi. Animalele salbatice o simt instinctiv – omul si-a pierdut acest sentiment sau se manifesta altfel. Acum manifestam din ce in ce mai mult nevoia de a solicita niste raspunsuri universului deoarece am pierdut contactul fizic, real cu natura. Am permis tehnologiei sa ne inconjoare si sa ne atrofieze simturile – dar recapatarea lor inseamna sanatate fizica, mentala, emotionala. Nu degeaba spuneau anticii si este foarte valabil si azi „Minte sanatoasa in corp sanatos” iar un corp sanatos se mentine cu hrana naturala si miscare in natura, mintea automat va gandi la timpul prezent si va putea genera un viitor sanatos in armonie cu sine si natura. Si da, intuitiile sunt de fapt tot noi in comunicare cu universul – si de 99,99% ori s-au dovedit a fi valabile. Sunt cel mai bun si sincer prieten.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.