Making this the first true generator on the internet

Lorem Ipsum is that it has a more-or-less normal distribution of letters, as opposed to using ‘Content here, content here’, making it look like readable English. Many desktop publishing packages and web page editors now use Lorem Ipsum as their default model text, and a search for ‘lorem ipsum’ will uncover many web sites still in their infancy. Various versions have evolved over the years Continuă lectura „Making this the first true generator on the internet”

Letraset sheets containing lorem passages

Lorem Ipsum is that it has a more-or-less normal distribution of letters, as opposed to using ‘Content here, content here’, making it look like readable English. Many desktop publishing packages and web page editors now use Lorem Ipsum as their default model text, and a search for ‘lorem ipsum’ will uncover many web sites still in their infancy. Various versions have evolved over the years Continuă lectura „Letraset sheets containing lorem passages”

Îndrăznește! Poți mai mult! Meriți mai mult! Poți și ALTFEL!

Îndrăznește! Poți mai mult! Meriți mai mult! Poți și ALTFEL!

Mă tot gândesc de ce oamenii care îmi calcă pragul cabinetului, dar nu numai ei, pun pe ultimul loc cariera, creșterea profesională , poate chiar și cea socială?! Oricum, sunt interdependente sau ar trebui să fie. De ce, în România, oamenii nu sunt interesați în mod deosebit de realizări în planul acesta care le poate aduce confort, bunăstare, sentimentul utilității, respect și stimă de sine, libertate de acțiune s.a.m.d. ? Știu, o să-mi spuneți că, ”nu, mulțumesc, sclav pe plantație n-am de gând să fiu!”. Dar cine a vorbit despre hipersolicitare, despre program prelungit, despre prizonieratul într-o funcție problematică dintr-o multinațională?! Și chiar de-ar fi și astfel, cine vă spune că nu sunt și beneficii? O casă la margine de pădure, un concediu într-o locație de vis, o mașină confortabilă, prime, bonusuri, întâlniri cu oameni/profesioniști deosebiți, certitudinea că faci ceva interesant sau important, sau oricum ți-ai traduce tu împlinirea de la nivelul reprezentărilor tale.

Nu vorbesc nici măcar despre ceea ce faci ca să-ți depășești condiția, ca să-ți supracompensezi condiția, sau să-ți surclasezi condiția. Îmi vine in minte o știre auzită în dimineața aceasta la radio: un sociolog și-a schimbat eminamente destinul profesional, optând pentru o profesie abracadabrantă în epoca internetului, a energiei solare și a coloniozării pe Marte? Ce profesie? FIERAR! Și o spun cu un soi de emoție! Acest OM chiar a ales cu sufletul ! Și face din profesia aceasta pierdută în veacuri, o emblemă a vieții lui! Reînvie un meșteșug aproape apus și meșterește ceva în plus decât potcoave, cuțite sau săbii artizanale sau funcționale, el dă viață veșmintelor din fier ale înaintașilor neamului nostru, dacii! Acest om își urmează un destin numai de el știut și simțit și o face la superlativ și într-un mod în care puțini s-ar fi gândit să o facă! Talentul, instinctul, determinarea, pasiunea, încrederea, munca nu neapărat ușoară, sunt ingrediente ale oricărei profesii de succes.

Fă ceea ce te pasionează.

Scrie o carte, scrie mai multe, dacă acesta îți este harul, dacă așa te poți exprima cel mai bine! Cuvântul vindecă, dacă este pornit dintr-o conștiință înaltă, morală, curată. Cuvântul face mai mult decât am întrezări la o primă ocheadă. Iar cartea care se naște din esența ființei tale, din preaplinul înțelegerii și al cunoștințelor tale intuite, învățate, trăite, va trezi alte conștiințe, va hrăni alte minți și va mângâia alte inimi.

Ceea ce faci necondiționat, experimentează și vei afla, se întoarce la tine prin mijloace și prin beneficii nebănuite. De asemenea, ceea ce faci condiționat de un adevăr intern propriu, dacă nu frizează dezechilibrul/patologia, ci doar antrenează performanța, dorința de reușită și de schimbare, atunci rezultatele vor fi aceleași. Vei reuși ceea ce ți-ai propus, îți vei atinge obiectivul, iar acest obiectiv, probabil că te va duce mai departe, va atrage spre tine noi oportunități, noi idei, noi descoperiri, noi realizări! Vei privi retrospectiv și vei înțelege că nimic din munca, pasiunea, credințele și determinarea ta nu au fost în van, nu s-au pierdut pe apa sâmbetei.

Un procent semnificativ din cei care apelează la serviciile unui psiholog, pun pe primul loc împlinirea personală mai presus de cea profesională. Ceea ce nu au aflat încă este faptul că împlinirea profesională poate consolida sau chiar valida împlinirea personală/familială. Sentimentul utilității este bine completat de sentimentul competenței și împreună reglează stima, respectul sau chiar iubirea de sine.

Fă ceea ce te inspiră.

Atunci când ești mulțumit de ceea ce faci, dar în mod autentic, nu doar declarativ, creezi un soi de efect de nimb în jurul tău, vii cu un aport de energie pozitivă care inspiră și bucură, bineînțeles dacă nu deții, la nivel de virtute, vreo meteahnă mai mult decât gravă, precum critica! Critica, pe termen lung, are efect de baros: turtește, modifică structura mentală și emoțională a victimei.

Dacă tu te simți excelent ca angajat sau ca voluntar în cine știe ce organizație nonprofit sau care orânduiește schimbarea într-un domeniu sau altul, fără să fii retribuit substanțial, nu înseamnă că nu evoluezi profesional și uman, că nu construiești o carieră care, cândva, dacă nu imediat, nu îți va aduce satisfacții și beneficii! Beneficiul imediat este sentimentul că faci ceva important sau ceea ce trebuie, într-un context dat. Contribuția ta la ceva relevant înseamnă mult pentru propria conștiință. Este importantă implicarea ta și tu știi asta!
Să-ți dorești mai mult nu este un act de egoism. Să faci mai mult, nu înseamnă că truda îți va chinui sau îmbolnăvi corpul/organismul. Să faci altfel lucrurile decât ceilalți, nu înseamnă că faci greșit, dimpotrivă, înseamnă că ceea ce faci tu ne învață pe noi despre tine și despre alții, poate, chiar, despre noi înșine.

Crede în tine și în munca ta.

Nu accepta un job prost plătit doar pentru că n-ai altă perspectivă. Muncește, comunică, fii onest cu tine și cu ceilalți, crede în tine și în munca ta și vei afla că vei fi retribuit așa cum se cuvine, dacă nu de cel care te-a deapreciat, atunci de altcineva care va observa cine ești și cum ești și va dori să te țină aproape și să recunoască valoarea ta și a muncii tale. Trebuie esențialmente să CREZI în tine sau măcar în munca ta! Dacă tu nu crezi în tine, nu pretinde de la celălalt să creadă! Foarte rar se întâmplă sincronicități mirabile prin care un om este descoperit de un alt om și promovat ca atare. Și dacă trăiești o experiență ca asta se datorează faptului că omul care a crezut în tine este/era obișnuit să descopere și să promoveze oamenii de calitate, cu tot cu talentele lor.

Fii vizionar în viața ta. Prețuiește calitatea muncii tale, fă o muncă de calitate, în primul rând, apoi creează premizele care vor aduce recompense și beneficii! Acționează, pas cu pas. Energia creatoare ești tu! Destinul profesional este expresia omului din tine, oglindește preocupările, credințele, eforturile, pasiunile tale!

Ceea ce ești și faci tu inspiră o mulțime de alți oameni, dacă și numai dacă ceea ce faci, faci cât mai aproape de sfințenia din tine! O spune ”țăranca” din mine, pentru că mi-au spus-o și mie alții, de-a lungul călătoriei mele prin viață. Omul sfințește locul, iar munca e sfântă! Sunt două conținuturi de aur din conștiința colectivă a acestui popor!

Îndrăznește! Poți mai mult! Meriți mai mult! Poți și ALTFEL!

Și aici: www.elacraciun.ro

Dana Dumitra Dumitrache
psihoterapeut

Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog (www.elacraciun.ro) şi se menţionează autorul ( (Dana/Dumitrache Dumitra, www.danadumitrache.ro). Toate aceste articole (teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul explicit al autorului, cu atât mai mult, preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul on-line/offline.

8 moduri de a petrece timp de calitate cu fiul sau fiica noastră

În fond și la urma urmei, ce este ”timpul de calitate”!? Pare atât de prețioasă sintagma, că a devenit un laitmotiv al psihologiei copilului! Cred că și mama (n-am întrebat-o, ce e drept), o bătrânică de la țară, a cărei unică filosofie este un mixt de cumințenie, milostenie, credință, smerenie și frică de Dumnezeu (din păcate, degeaba îi tot spun eu că Doamne-Doamne e doar bucurie și iubire!) a auzit și … și-a însușit ca o bunică cu normă întreagă adevărată, expresia asta! Iar eu nu am nici o contribuție la educația ei! Dar e clar că știe cum stă treaba cu timpul de calitate petrecut cu nepotul ei (fiul sorei mele).

Și totuși, luat la bani mărunți, ce ascunde principiul ăsta de interrelaționare parentală?

În accepțiunea unor mămici/bunici, TC -ul (timp de calitate) reprezintă tot ceea ce faci pozitiv și constructiv pentru copil! Corect! Mama ar spune că trebuie să stai tot timpul cu ”gura pe el”! Păi, da, pentru că aceasta este atitudinea moștenită de ea pe traseul genealogic (transgenerațional) maternal! A sta cu gura pe copil nu înseamnă neapărat a-l bombăni permanent, pentru mama înseamnă și a-i arăta copilului ce e bine și ce e rău! A-i povesti despre viață, despre relații, despre oameni, despre reguli și norme, în special, acelea din spațiul rural! Minunat!

Și nu ne-ar veni mămicile moderne (în special) care să ne țină un speech de toată frumusețea despre cum își petrec domniile lor timpul de calitate cu puiuții de om! Și o fac cum nu se poate mai bine, mai ales pentru că iubesc și pentru că sunt responsabile! Până și bona fiului meu mi-a arătat, în parc, un exemplu de mămică desăvârșită! Și chiar că se comporta impecabil cu copilașii ei! Și am fost un pic invidioasă pe calitățile ei de mamă! Sincer. Dar … era o mămică tristă. Și m-am întrebat, așa, în sinea mea, oare de ce? Oare de ce era mămica aceasta impecabilă tristă, abătută? Asta îmi comunicau ochii ei calzi, de om bun, despre interiorul ei emoțional! Parcă cineva nu se comporta așa cum merita, cu ea!

Bunicile mai agere și mai cu … personalitate ar spune, sunt aproape sigură, că micuții mai trebuie și struniți și educați cum se cuvine! Dar, dacă se poate, fără prea multe reguli și norme! Regulile și normele or fi bune la ceva, dar nu aplicate de bunici! Să fie responsabilitatea altcuiva, eventual, a doamnei educatoare, a doamnei învățătoare! Că, părinții, vorba aceea, vai de capul lor, sunt rupți în două de oboseală și de atâta stres, mai închid, din când în când, ochii, când vine vorba de reguli și norme!

Deci, întrebarea săptămânii este: ce reprezintă TIMPUL DE CALITATE petrecut cu puiul nostru de om?!

Răspunsul nu este infailibil, cu toate abilitățile mele de profesionist și de părinte, nu dețin adevărul complet! Și ar fi o inepție să crezi că o filosofie/teorie, oricât de bine argumentată ar fi, cuprinde întreaga problematică a relației părinte-copil! Un copil s-ar putea să aibă nevoi cu adevărat speciale, care nu țin de un handicap oarecare și care nu sunt conținute nici în maniera în care noi ne prezentăm în relația cu el, chiar dacă am fost consiliați de psiholog și am citit o tomuri nenumărate despre psihologia copilului!

Însă, vă mărturisesc, spășit, că asist la adevărate miracole, aproape în fiecare zi a vieții mele ! Sunt miracole emoționale și raționale bipede, pline de iubire și de iertare: copiii! Copiii ne iartă de zece ori într-o zi, chiar și atunci când am muri cu convingerea noastră de gât, că în cele 24 de ore, chiar nu am greșit cu nimic în ceea ce-l privește! Și se trezește părintele, peste niște zile, multe altele, când ficiorul lor/prințesa lor le spune ceva cu adevărat profund, siderant de profund, așa, mai într-o joacă! Și dacă părintele stă bine la capitolul cogniție complexă și e cât de cât senzitiv și sensibil, realizează că afirmația puiului lui are la bază un comportament parental greșit, manifestat chiar de el, părintele, deunăzi! Sau de doamna învățătoare, sau de alți copii, un pic mai agresivi decât el!

Teo este un băiețel fabulos! Absolut fabulos! Deștept cu mult peste medie, sensibil, senzitiv, iubitor, curajos, responsabil și adjectivele pozitive ar umple o pagină întreagă dacă acest spațiu ne-ar permite! La finalul primei și de-a dreptul unicei noastre întâlniri, spre uimirea comună (mamă, bunică și bunăoară, eu), așa, cam pentru el, a rostit, rușinat: deci, nu sunt nebun! Oooo, și câte trăiri a ascuns declarația asta! Câte clipe de zbucium mental și emoțional, câte insomnii sau coșmaruri, câtă tristețe și câtă frică a trăit Teo, dincolo de concluzia asta firească, căpătată la finalul unei întâlniri cu un străin. Credea despre sine că e … nebun. Nu a trebuit să îi spună cineva că ar fi astfel! A tras el concluzia, după niște peregrinări pe la medici de specialitate, doar pentru că el este PREA DEȘTEPT, prea SENZITIV, prea ALTFEL decât ceilalți! Tot ce avea nevoie să știe TEO era că el este normal, dincolo de orice atribut minunat care îi susține făptura materială și pe cea de lumină!

Și, iar … vă mărturisesc că TEO a avut parte de timp de calitate petrecut cu părinții și cu bunicii lui, în cei 7 ani de existență fizică.

Cum am putea traduce TC-ul petrecut cu fiul/fiica noastră.

1. Iubire cât cuprinde! Nu există alint peste măsură! Îmbrățișați-vă, pupați-vă, declarați-vă iubire de 100 de ori și mai bine, pe zi!

2. Regulile sunt reguli! Pot fi încălcate, de ce nu, dacă la finalul zilei, piciul/picea noastră a tras o concluzie cu rol de învățătură autentică!

3. Un telefon, sau un moment video, prin skype, în comunicarea directă, dinspre părinte înspre copil, este mai mult decât de apreciat de cel din urmă dacă și numai dacă nu-l întrebați DOAR ce-a făcut la școală și dacă a mâncat! Aflați-i și starea sufletească! Cum se simte, dacă are nevoie de ceva, dacă puteți să-i fiți de folos cu ceva. Apelați la empatie și la intuiție sau la comunicarea nonverbală/corporală, ca să vă traduceți și singuri ce simte sau de ce are nevoie copilul, și nu mă refer la o nevoie MATERIALĂ! Și veniți-i în ajutor, vorbindu-i despre ce are nevoie să audă!

4. Minutele de joacă cu … toată șleahta (mamă, tată, pui de om) sunt minute de terapie autentice pentru copil! 15 minute, jumătate de seară, dacă se poate seară de seară! Jocul FĂRĂ REGULI și FĂRĂ AUTORITATE deblochează emoții, vindecă minți, echilibrează relația copil-părinte!

5. Povestea de seară poate să includă povestea adevărată a zilei, începând de la părinte și trecând la copil! Și părintele ar trebui să împărtășească despre evenimentele de peste zi, cu deznodământ sau fără, cu înțeleptul său precoce! Învățați împreună, sondați la nivelul înțelegerii individuale și comune, concluziile firești. Ascultați-vă unul pe celălalt. Poveștile adevărate au un rol vindecător mult mai profund!

6. Vorbiți-i, mai ales, despre ceea ce simțiți (dacă sunteți trist, nervos, temător, anxios etc). Vorbindu-i despre trăirile voastre, îl învățați despre trăirile proprii și anulați, astfel, patern-urile de vinovăție și de rușine ale copilului vostru! Nu mai reiau filosofia care mă preocupă și pe care v-am expus-o în alte articole!

7. Nu dați vina pe el pentru cine știe ce boacănă! Ascultați, cumpăniți ce-ați aflat, susțineți-l în ceea ce privește partea lui de adevăr, în reacția sau comportamentul problematic. Ajutați-l/oferiți-i prilejul să repare greșeala fără să fie nevoie să-l pedepsiți!Pedeapsa întărește comportamentul problematic!

8. Încurajați-l să facă ceea ce îi place, chiar dacă acel obicei contravine nu știu căror norme fără cap și fără coadă, care vin din antediluvian sau din minți închistate: pasiuni referitoare la dinozauri, laptop/tabletă, insecte, sporturi extreme etc. . Practic, instinctiv, el cultivă în sine, ceea ce îl va defini peste timp, la vârsta adultă! Și când spun ”îl va defini”, mă refer la ceea ce va face genial pentru viață și lume!

În rest, aveți timp să greșiți, aveți cum să fiți iertați, aveți spațiu să evoluați în relația asta dumnezeiască/sacră dintre voi și copil! Cine nu greșește învață.

Dana Dumitra Dumitrache
Psihoterapeut

Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog (www.elacraciun.ro) şi se menţionează autorul ( Dana/Dumitrache Dumitra, www.danadumitrache.ro). Toate aceste articole (teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul autorului explicit al autorului, cu atât mai mult, preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul on-line/offline.

Linstar is best choice for your business!

Lorem Ipsum is that it has a more-or-less normal distribution of letters, as opposed to using ‘Content here, content here’, making it look like readable English. Many desktop publishing packages and web page editors now use Lorem Ipsum as their default model text, and a search for ‘lorem ipsum’ will uncover many web sites still in their infancy. Various versions have evolved over the years Continuă lectura „Linstar is best choice for your business!”

Vrei să fii mamă? 7 lucruri pe care trebuie să le faci înainte ca minunea să se întâmple!

Mi-am dorit să devin mamă, la un moment dat. Cu voie sau fără de voie, fusesem un soi de mamă pentru sora mea și sentimentele materne îmi fuseră activate și rodate precoce și din plin! Priveam și continuu să privesc copiii ca pe niște ființe magice, coborâte, așa, pe o rază de lumină. Dorința mi s-a împlinit relativ târziu și într-o formulă dublă. Am primit, un pic temătoare și nesigură, dar complet FERICITĂ un băiețel și o adolescentă. Și un pic invers: mai întâi, minunea adolescentă și mai apoi, bebelușul imberb! Ambii sunt motive de bucurie perpetuă, ieri și astăzi și mâine. Și, recunosc că încă învăț să fiu mamă! Și am certitudinea că voi învăța pe tot parcursul vieții pe Pământ!

Rar se întâmplă ca o femeie să-și refuze nevoia biologică și psihică de a fi mamă. Cum am mai spus și în alte articole, nu este nevoie să dai naștere unui copil ca să fii MAMĂ! Nu iubești mai puțin un copil pe care nu l-ai născut, care nu este ADN din ADN-ul tău. Dimpotrivă! Maternitatea este informație generată de iubire, este iubire. Absența iubirii nu este ura, ci indiferența.

Ceea ce nu știm până în momentul în care devenim mame, este faptul că, în proporție mare, aducem în noua și delicata relație învățămintele/comportamentele învățate în primii noștri ani de viață, în familia de origine.

Dacă cineva mi-ar fi spus așa ceva în toți anii de formare profesională, aș fi acceptat prezumtiv ca fiind o teorie viabilă, dar mi-aș fi argumentat că, personal, am depășit, prin lacul meu nesecat de cunoaștere și de iubire manifestă, comportamentele vechi, învățate până la identificare, în primii 3-7 ani de viață. Dar nu mi-a spus nimeni, nu am citit nicăieri, nu am fost interesată, altminteri, să caut răspunsuri la întrebări nepuse. În timpul sarcinii am fost prea ocupată să fac față cu onorabilitate și stoicism senzației permanente de rău organic, care a durat nici mai mult, nici mai puțin, decât până am născut, într-o dimineață luminoasă de martie.

Și am luat primele luni de maternitate din prea plinul rănilor nevindecate. Copilul din mine s-a activat cu toate rănile provocate de un comportament matern (al mamei mele) modificat de toate durerile și suferințele lumii ei, transmise transgenerațional. Și am mai manifestat tot ce a trăit mama cu mine și alături de mine. Și am retrăit toate fricile mamei mele . Și toate îndoielile și suferințele ei. Și istoricul ei de viață nu a fost simplu. Și nici al meu. Și nici al copilului meu, cel puțin, în primii săi doi ani de viață.

Să fii mamă este una, să iubești ca o mamă e alta. Cum necum, confundăm iubirea de mamă cu toate atributele și abilitățile unei mame de pus în ramă și … la rană!

Dragele mele viitoare mame, mai ales dacă sunteți debutante (la al doilea copil, în mare parte, problemele vechi au fost escaladate și vindecate), astăzi puteți să-mi ignorați calitatea de psihoterapeut și să mă acceptați ca pe o mamă care vorbește din experiență și din nevoia de a împărtăși cu voi ce a învățat în ultimii șase ani. Este adevărat că tot ce am învățat și continui să învăț, trec prin filtrul discernământului psihoterapeutic.

1. Vindecarea emoțională este indicat să se producă înainte să dați lumii și vouă înșivă vestea cea mare ”voi deveni mamă”! Mai ales dacă mama voastră a fost anxioasă și tristă înainte, în timpul și imediat după naștere. Dacă nu poate să vă confirme sau să vă infirme starea ei emoțională și mentală, atunci sondați în propriile amintiri precoce și intuiți măcar calitatea emoțională a copilului care ați fost atunci. Este ca o privire peste timp, ca și cum v-ați privi peste timp și ați ști, în interiorul minții voastre, cum să priviți copilul care ați fost cândva.

2. Dacă știți deja că aveți răni emoționale mai mici sau mai mari de vindecat, apelați cu determinare la serviciile unui psiholog terapeut competent. Există riscul să transferați problematica emoțională personală asupra copilului aflat în toate stadiile dezvoltării sale, începând cu cel intrauterin.

3. Iartă ce ai de iertat, vindecă ce ai de vindecat, inclusiv programele interne / proprii de rușine și de vinovăție!

4. Vorbește cu copilul interior și află-i povestea nespusă, uitată, negată. O să primești în câmpul conștiinței, flash-uri din copilăria ta, chiar dintr-o perioadă timpurie. Sau vei primi gânduri sau povești care să te inspire unde să cauți sau unde să sondezi. Și iubește acea poveste și iartă, dincolo de motive.

5. Sădește un pom, crește un pui, indiferent de specie, înainte să devii mamă. Vorbește-i. Povestește-i.

6. Vorbește cu viitorul tău copil, chiar dacă el nu există fizic în tine sau lângă tine. La nivelul infinitezimal al energiei creatoare, EL trăiește și comunică cu tine. Uneori prin vise, alteori prin semne/sincronicități, alteori prin ganduri și emoții.

7. Construiește și manifestă procesul iertării în relația cu propria mamă sau cu propriul tată. Iertarea se stabilește simplu, folosind vibrațiile cuvântului IUBIRE. Spune-le că îi iubești, cu atât mai mult dacă îi mai ai încă în această viață.

Copilul care ne va împlini și ferici existența este ca o sugativă a emoțiilor, gândurilor și comportamentelor noastre. Calitatea acestora va fi garantul calității existenței lui viitoare. Starea de bine din părinte, dar și din cuplu influențează mecanismele naturale de apărare ale copilului nostru, cu alte cuvinte, ține doctorul departe. Fiul/fiica noastră va crește ferit de influențe nefaste sau de experiențe așișderea.

Dana Dumitra Dumitrache

Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog (www.elacraciun.ro) şi se menţionează autorul (Dana/Dumitrache Dumitra, www.danadumitrache.ro). Toate aceste articole (teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul autorului explicit al autorului, cu atât mai mult, preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul on-line/offline.

Versions have evolved over the years

Lorem Ipsum is that it has a more-or-less normal distribution of letters, as opposed to using ‘Content here, content here’, making it look like readable English. Many desktop publishing packages and web page editors now use Lorem Ipsum as their default model text, and a search for ‘lorem ipsum’ will uncover many web sites still in their infancy. Various versions have evolved over the years Continuă lectura „Versions have evolved over the years”

Letraset sheets containing lorem passages

Lorem Ipsum is that it has a more-or-less normal distribution of letters, as opposed to using ‘Content here, content here’, making it look like readable English. Many desktop publishing packages and web page editors now use Lorem Ipsum as their default model text, and a search for ‘lorem ipsum’ will uncover many web sites still in their infancy. Various versions have evolved over the years Continuă lectura „Letraset sheets containing lorem passages”

Many web sites still in their infancy

Lorem Ipsum is that it has a more-or-less normal distribution of letters, as opposed to using ‘Content here, content here’, making it look like readable English. Many desktop publishing packages and web page editors now use Lorem Ipsum as their default model text, and a search for ‘lorem ipsum’ will uncover many web sites still in their infancy. Various versions have evolved over the years Continuă lectura „Many web sites still in their infancy”

Terapie de cuplu: Certurile salvează căsnicia!

Rar îmi este dat, în terapie, să aflu că doi parteneri nu se ceartă în relația de cuplu. Și trebuie să îi cred pe cuvânt când îmi spun ”niciodată”. Pot să accept faptul că doi oameni care trăiesc sub același acoperiș, El și Ea, nu se ceartă. Și o să mă întrebați: ok, atunci ce caută cei doi în terapia de cuplu?!

Întrebare firească.

Răspuns, după ce am întors problema pe toate fețele (istoric personal și de cuplu, obișnuințe, prezent explorat): se plictisesc.

Eeei, ar fi bine dacă am lucra doar cu destructurarea/anularea plictiselii … !

Consecința plictiselii în cuplul autohton este explorarea noutății. Noutatea este o atracție împărtășită și trăită ca atare. Interesant este că, imediat după atracție, vine îndrăgosteala. Ei, da, despre acest gen de noutate vorbesc. Noutatea ”explorată” prin experiențe trăite un pic mai departe de patul conjugal.

După atâta consens și ceva ani trăiți împreună NU AI CUM să nu tragi cu ochiul și în afara spațiului securizant/banal de normal al cuplului/familiei.

– Îmi este atât de bine, că nu mai știu ce simt față de partenerul/partenera mea! Totul e linear, tern, constant, complet și corect. Am atât de mult, dar parcă, tot îmi lipsește ceva!
Relațiile extraconjugale nu pun condiția exclusivă a plictiselii. El/Ea înșală și din pricina conflictelor permanente, și din alte pricini emoționale, pe care nu le vom enunța astăzi.
Dar este un factor favorizant infidelității sau chiar rupturii definitive mai puternic decât conflictul. Mă refer la plictiseala din cuplu.

Cearta e bună la casa omului.

Nu am avut curiozitatea sa caut statistici, mea culpa, dar pot sa trag o concluzie preliminară, privind în interiorul experienței profesionale directe. Și constat că, în cuplurile în care certurile sunt prezente, anii se tot strâng pe răboj și nu cu experiențe traumatizante. Nu fac referire la certurile marcate de agresivitate fizică și verbală care frizează / se încadrează în patologie.

Ieșim de pe tărâmul mironosițelor și admitem că o ceartă sănătoasă, mai ales între doi parteneri cu ștate vechi de cuplu (se cunosc suficient unul cu celălalt), presupune și plasarea unor epitete, poate chiar etichete, mai înseamnă și ton ridicat, uși trântite. Și cam atât. Sunt mecanisme de apărare îndelung învățate și aplicate, unele moștenite (le-au auzit, le-au văzut și trăit alături de familia de origine), altele dobândite prin experiența unor relații amoroase trecute sau prezente. Mânia/furia nu este sinonimă cu … controlul emoțional și verbal.

Certurile sunt constructive, este opinia psihologiei sociale. În general, un conflict este generator de schimbare, cunoaștere inter si intrapersonală, de progres, inclusiv prin eradicarea conflictului.

Din perspectiva emoționalității, orice descărcare, fie aceasta cu și cu trâmbițe sau tunete, este o punte creată peste stres prelungit și peste tulburări emoționale, afective, comportamentale latente. Cu alte cuvinte, descărcarea emoțională, prin ceartă sau conflict deschis, este salutară pentru sănătatea noastră psihică, fizică (lipsa descărcărilor duce la somatizare și implicit la activarea unor boli) și mentală (depresie, anxietate, tulburări adictive). Tot ce strângi în tine, fără să te exteriorizezi, se duce în sânge, devii un recipient ambulant de toxine/radicali liberi. Și mai destabilizezi și neurochimia și bulversezi și hormonii din glanda hipofiză.

Balcanismul nu e o poveste, ci un conținut din subconștientul colectiv și defilăm cu el, vrem nu vrem. Cearta este în ADN-ul nostru. Și avem și antidot pentru ceartă: iubirea, deci … iertarea.

Practic, după o ceartă, în care fiecare a spus ce a avut de spus, sau ce-a învățat să spună (comportament inconștient), împăcarea poate fi dulce pentru că se activează hormonul iubirii sau/și cel al atracției sexuale. Și se activează oxitocina/vasopresina pentru că primești zâmbetul, îmbrățișarea, floarea sau cafeaua de la cel/cea care te-a iertat și acceptat. Îi ești, de ce nu, recunoscător. Activezi și bilele albe (comportamentele bune) căpătate în trecut. Și viața pare din nou frumoasă, luminoasă. Ai învățat ceva despre tine și despre el/ea.

Cuplurile care se ceartă frecvent și se împacă la fel (fără să treacă mai mult de o oră, o zi de supărare e deja prea mult și cearta devine toxică), au toate șansele să reziste drum lung împreună, pentru că învață despre sine și despre celălalt, cu atât mai mult prin conflict deschis. Poate și pentru că își mențin activi și echilibrați neurotransmițători și hormoni care sunt răspunzători de atenție, învățare, plăcere, iubire (dopamina, noradrenalina, adrenalina, serotonina, endorfine, oxitocine/vasopresine). Pentru că momentele sinusoidale ”stare de bine/plăcere/bucurie – nervozitate/furie” sunt mecanicii motoarelor dragostei: torc și pornesc ca unse.

Certurile dintre parteneri sunt pepiniere de soluții viabile la probleme care mai de care. În genere, chiar la cele care au generat conflictul și au deschis supapa de reacții emoționale.
Certurile scurte și nu neapărat dese, eu le spun furtuni de vară, sunt medicamente pentru stres și unde mai pui că alungă plictiseala! Te țin în priză. Afli și altceva despre și de la partenerul tău, realități tăinuite, care nu aveai habar că există și care nu aveau în ce alte împrejurări să iasă la suprafață, dat fiind faptul că, din diverse motive, vorbim mai puțin despre ce ne doare sau despre ce nu ne convine. Să comunici, cu atât mai mult asertiv cere antrenament, nu glumă!

Cheia longevității și armoniei în cuplu stă în capacitatea amândurora de a se împăca reciproc, de a se accepta și de a se ierta ușor.

Nu vă culcați supărați unul pe celălalt. Cereți-vă iertare și acordați iertarea, chiar dacă, aparent, unul dintre voi nu are nici o vină.

Un cuplu longeviv are toate șansele să trăiască momente cu o încărcătură emoțională și afectivă cu adevărat magice! Partenerii se iubesc mai mult, cu fiecare zi care trece peste ei.
Certați-vă, iubiți-vă, fiți vouă înșivă recunoscători!

Dana Dumitra Dumitrache