Astazi vom vorbi despre emotii, despre universul acesta din noi insine care ne umple existenta cu trairi intense, exceptionale sau nu. Ne vom imprieteni cu realitatea aceasta care este guvernata de lobul amigdalian din spatele urechii. Care inseamna sentimente si emotii si care definesc ceea ce suntem in fiecare moment al vietii noastre.
Mi-as dori sa stiti ca lumea aceasta emotionala din noi este insasi forta care ne guverneaza deciziile, ne influenteaza in sensul bun sau mai putin bun o alegere sau alta, o realitate de viata sau alta, ne ridica sau ne coboara.
Pentru ca suntem fiinte emotionale, viata este cu adevarat o provocare. Emotiile ne invata cel mai bine despre noi insine si despre viata. Important este sa le traim fara prejudecata ca emotiile si sentimentele ne gasesc vulnerabili, ca ne-ar aduce cine stie ce prejudicii de imagine sau ca ne-ar sabota, intr-un fel sau altul, obiectivele majore, sociale sau profesionale.
Pe de alta parte, eu asociez emotiile, chiar si pe acelea magistral mascate, disimulate, cu energia electrica. Nu se vede, dar fierul de calcat sau televizorul functioneaza doar pentru ca exista curentul electric. Asa e si cu emotiile noastre. Iubitul, copilul sau seful nostru, devin oglinda emotiilor noastre. In spatele mastii si a zambetului, emotiile exista si ne desconspira. Fiind furios, trist sau pur si simplu obosit, oricat ne-am stradui sa mascam aceste trairi, acestea vor penetra constiinta, campul psihic al persoanei din fata noastra si vom avea parte de reactii pe masura. Nu intotdeauna. Doar atunci cand celalalt este si el vulnerabil, cand celalalt isi traieste propria odisee emotionala negativa. Ne enervam pentru ca descoperim in campul emotional al celuilalt ceea ce nu acceptam la noi insine.
Ei, da, suntem fiinte emotionale! Evrika!
O simpla constientizare a starii emotionale in care ne aflam sparge balonul cu trairi negative. Un cuvant de acceptare si recunoastere il va ajuta pe cel din fata noastra sa inteleaga ceea ce simtim si gandim si se opreste, astfel, valvataia care aprinde cearta, calmeaza reprosurile, opreste judecatile, atat de invalidante pentru noi, fiintele sociale care suntem.
Invatam sa fim asertivi si persuasivi. Invatam sa recunoastem in celalalt valoarea si intensitatea emotiilor care ii dau ghes in relatie cu tine sau cu ceilalti. Validati-I emotia: da, inteleg ca esti gelos, furios, descurajat, trist, umilit s.a.m.d. . Nu negati ceea ce simte si traieste, nu il judecati: m-am saturat sa te tot ascult! I-a mai termina cu prostiile! Sau si mai rau: linisteste-te, nu s-a intamplat nimic! Cum sa se linisteasca si cum ai decis tu, cel care nu traiesti ceea ce traieste el, ca ceea ce simte e gresit sau e nimic ? Cu acest comportament sau atitudine nu vei reusi decat sa intetesti sentimentele omului din fata ta care are tot dreptul sa se razboiasca cu sine, cu tine sau cu altii. Negandu-I ceea ce simte ii impui un patern care il va frustra si il va invata ca ceea ce simte e gresit. Normalizarea acestor trairi inseamna, cum am mai zis, recunoastere si acceptare. Data viitoare emotia nestavilita va fi mai putin intensa, pentru ca a invatat ca ceea ce traieste la nivelul emotiei este normal si chiar ii este de folos. Nu i-ai mai transmis direct sau indirect ca este vinovat. Rupi comportamentul vinovatiei. Rusinea si vinovatia afecteaza in mod flagrant ceea ce suntem si lezeaza calitatea vietii. Vom invata despre nefericire si ne vom comporta astfel, in defavoarea implinirii si fericirii.
In fapt, emotiile si sentimentele noastre sunt edificiul prosperitatii si fericirii noastre.
Dana Dumitra Dumitrache
Ma gasiti si aici: http://www.europafm.ro/stiri/bazar/psiholog-dana-dumitrache-sa-inva-am-sa-acceptam-emo-iile-celuilalt~n69206/
sau aici: www.psihoterapie.fundatiamereuaproape.ro