EMOTIVITATEA, e rau cu ea, dar e mai rau fara ea.

EMOTIVITATEA, e rau cu ea, dar e mai rau fara ea.

Sper ca ati pus in saptamana care a trecut doar ganduri de bine, insotite de  emotii constant pozitive. Sa nu uitam ca ce sadim in minte si in suflet, regasim la nivelul intamplarilor si trairilor noastre,  in viitor.

Stim deja cum se manifesta emotivitatea. Macar o data in viata am trait-o si nu a fost o experienta tocmai placuta. Sa-ti tremure genunchii, sa te pricopsesti cu niste urechi sau obraji  purpurii, tocmai atunci cand nu ti-ai dori, sa ai senzatia aceea neplacuta de “nod in gat”, sau sa simti cum inima bate ca in toiul unui maraton, sa te trezesti inaintea unui examen sau al unui interviu important ca intestinele tale si-au declarat razboi, sa te blochezi penibil in mijlocul frazei, uitand eventual ideea de la care ai plecat sau, mai rau, avand un blocaj mnezic de zile mari, in mijlocul examenului, parca nu sunt  manifestari cu care sa ne mandrim sau pe care sa le acceptam cu usurinta.

Emotivitatea aceasta manifesta, atat in copilarie, cat si la maturitate, isi poate gasi radacinile in mostenirea genetica, poate fi cauzata de blocaje emotionale, de traume adica, de lipsa de afectivitate in prima parte a vietii, de tristete prelungita , de o existenta profund afectiva si emotionala, intr-un cuvant de un grad inalt de empatie.

Cum scapam de emotivitate? Expunandu-ne, in primul rand, factorilor stresori. Examene pe care le trecem cu bine, validate sau nu de emotii puternice, intalniri care, in ciuda emotivitatii, parca nu au fost chiar catastrofale, locuri  noi pe care le exploram fara sa ne fi ratacit, conducand masina, constant, fara evenimente care chiar sa ne puna viata in pericol s.a.m.d. . Faptul ca reusim sa constientizam ca ne-am descurcat onorabil in situatiile generatoare de stres, mai ajusteaza din intensitatea emotionala si din simtomatologia asta debilitanta.

Cu timpul, vom constata ca reusim sa ne reglam  amplitudinea emotionala, ca in situatii viitoare asemenatoare, nu mai reactionam somatic. Ne maturizam emotional si afectiv.

Apoi, daca simtomatologia persista, poate ca trebuie explorata cauza care a declansat-o, in mediul securizant al cabinetului de psihoterapie.

Un copil emotiv trebuie motivat sa raspunda in fata clasei, incurajat sa isi expuna parerea, ideile, validandu-l pozitiv de fiecare data.

Nu ajuta etichetele si epitetele. Nu ajuta critica. Nu ajuta centrarea execesiva pe simtom, in defavoarea actiunii.

Sa nu uitam ca, hipersenibilitatea poate avea si beneficii, ne poate mobiliza sa gandim si sa actionam cu pasiune, cu determinare, daca invatam sa abandonam la timp reduta retragerii in sine. Un actor va sti sa-si foloseasca emotivitatea pentru a transmite bogatia emotionala de care dispune in mod nativ, in rolul cu care se identifica pe scena.

Traiti cu incredere si acceptare ceea ce sunteti. Respectati-va si iubiti-va. Priviti spre inaltimi, intotdeauna. Visati si actionati, fiti martorii propriei voastre deveniri.

EUROPA FM, „O dimineata de milioane”, cu Ana-Maria Tatu:

http://www.europafm.ro/stiri/bazar/psiholog-dana-dumitrache-cum-scapam-de-emo-iile-din-timpul-examenelor-sau-din-timpul-interviului-de-angajare~n69401/

Dana Dumitra Dumitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *