De ce ne este frică de psiholog

De ce ne este frică de psiholog

posted in: Psihoterapie Adulti | 1

1. Cine si când ar trebui sa calce pragul cabinetului psihologului?

Toți acei oameni care traversează o perioadă stresantă / hipersolicitantă, cei care sunt în conflict/dezacord cu sine și cu ceilalți, cei care se confruntă cu o boală incurabilă/ireversibilă (cancer, afecțiuni neurologice, boală autoimună etc), cei care au suferit o pierdere (o persoană apropiată, o locuință, un job), cei care nu mai au “chef de nimeni și de nimic, pentru că neangajarea aceasta în propria existență este un simptom clasic al tristeții prelungite/depresiei; cei care se confruntă cu frici fundamentale/existențiale/fobii, cei care sunt adictivi (consumatori de alcool, țigări, mâncare, droguri); cei care caută soluții pentru probleme personale, sociale, profesionale, și nu in ultimul rând, psihologii, medicii, dar si preoții (deși aici o să creez o controversă), pentru că ei ascultă cu mintea și cu inima, zi de zi, problemele semenilor lor și împărtășirea aceasta îi vulnerabilizează într-un mod sau altul. Cu atât mai mult ei, pentru că nu se cade să proiecteze asupra clientului/pacientului/credinciosului fricile lor, furiile lor, condiționările lor, patimile lor ș.a.m.d. .
Când să o facă? Atunci când decid în mod intim că au nevoie de ajutor. Să nu amâne, să nu se sfiască să ceară ajutor! Psihicul este cel care generează inclusiv problemele de sănătate. Așa cum mergi la medic, tot așa sa mergi la psiholog. Previi apariția multor afecțiuni fizice grave. Emoționalitatea negativă prelungită generează boala. psihosomatizarea este doar un pas către declanșarea reală a bolii.
Uneori, nu un simptom deranjează, ci o experiență repetitivă de viață. O neîmplinire majoră. Poți să înveți să trăiești cu furia, dar să nu poți trăi izolat, în însingurare, dacă autoizolarea aceasta nu este susținută de un crez înalt, de o nevoie primară.

2. Toți avem probleme pe care nu avem cum sa le ocolim, dar sunt unele pe care le putem rezolva singuri si altele pe care le putem rezolva cu ajutorul psihologului. Cum le putem identifica pe cele pe care le putem depăși singuri si când ne ducem la cabinet?

Am rezerve în ceea ce privește “rezolvatul ăsta al problemelor, fie si “minore, de unul singur, pentru că, dincolo de prezent, avem trecutul. În genere, experiența m-a învățat că nu ne rezolvăm problemele, le “depășim, mai bine zis, le “adormim sau le negăm/uităm, dar nu le dizolvăm prin acceptare și iertare conștientă; blocajele acestea emoționale vor refula într-un mod sau altul; în fapt, ne țin prizonieri într-o zonă acută de disconfort, de reacții emoționale (furie, manie, nesiguranță, frică), într-un carusel de evenimente deloc plăcute, care ne afectează calitatea vieții. Chiar și o ceartă banală poate genera un blocaj emoțional prin accesarea unui cuvânt cheie cu rezonanțe profund dureroase pentru noi, de care nu suntem conștienți!
O vizită la psiholog nu este un moft, ci o necesitate! Psihologul terapeut te ajută să privești, eventual, din altă perspectivă evenimentele din viața ta, facilitează conștientizarea, introiectarea problemelor, inclusiv acceptarea și iertarea lor, acceptarea și iertarea de sine. Am o vorbă: furtuna trece, dar sedimentele în apa vieții rămân și pot fi oricând tulburate. Emoțiile dureroase incapacitează individul și îi limitează creșterea, devenirea. Întâlnirea dintre oameni este magică dacă o privești și o manifești cu respect, cu credință, cu responsabilitate, cu afecțiune.

3. Care este topul problemelor pentru care romanii merg la terapie? Si cine sunt cei mai deschiși la aceasta idee, femeile sau bărbații?

Divorț/despărțire, anxietate, depresie, probleme emoționale și comportamentale ale copilului. Femeile sunt mai atente la starea lor emoțională și decid mai ușor că au nevoie de sprijinul unui specialist terapeut, deși, pentru că sunt rezistente, nu acționează imediat. În mare, nu văd o diferență majoră, de fapt, nu văd o diferență. Bărbații sunt mai temători și pot să răspundă mai puternic la fluctuațiile mentale și emoționale, chiar și prin somatizare, ca atare, cel puțin în ultimii ani, am remarcat că și bărbații au deschidere către psihoterapie.

4. Cu toate acestea, atunci când spui cuiva ca ai mers la psiholog nu de puține ori ești privit cu reticenta. De ce crezi ca se întâmpla acest lucru? Lipsește cu desăvârșire o educație in acest sens?

Psihologul, cel puțin în ultimii zece ani, și-a delimitat clar aria de intervenție și și-a demonstrat eficacitatea anulând percepția încetățenită, comunistă și postcomunistă de “muma pădurii, recte explorator de minți și conștiințe. Practica terapeutică a evoluat odată cu schimbările din toate domeniile de viață. Oamenii nu mai sunt aceiași, problemele lor diferă de ale semenilor lor din secolul trecut, de exemplu, dacă nu ca și formă, atunci ca și conținut. Stresul este boala secolului. Anxietățile, depresiile, abandonul (relațiile de cuplu se dizolvă din te miri ce), hiperactivitatea, alimentația nesănătoasă, insomniile, ating aprig omul și îi subminează capacitatea de adaptare. Dacă nu mergi la preot, mergi la psiholog. Ideal ar fi să îi frecventezi pe amândoi. Benefice sunt toate acele credințe care te ajută să te focusezi pe dezvoltare personală (morală / spirituală). Cărțile de dezvoltare personală umplu, astăzi, rafturile librăriilor, iar românii le cumpără și le citesc. Se autoeducă în sensul cunoașterii de sine, în sensul dezvoltării de sine. Nu, în opinia mea, nu mai putem vorbi de o lipsă de educație propsiholog sau de o lipsă de dorință de a merge la psiholog, nici măcar în mediul rural. Și cei care nu au bani, ajung în cele din urmă la psiholog. Găsesc înțelegere, deci gratuitate, în actul terapeutic. Au doar obligația de a da mai departe ceea ce au primit, de a dărui cuiva un sprijin moral.

5. Am simțit ca sunt privita cu neîncredere atunci când am recomandat unor oameni dragi ca ar fi bine sa meargă sa vorbească cu un psiholog, de ce?

Ține de un anumit sentiment de intimitate. Omului îi este teamă că cineva, inclusiv psihologul, i-ar invada în mod flagrant intimitatea, i-ar dezavua credințele sau faptele. Este teama aceasta veche (subconștientul colectiv al românilor mustește de critici și judecăți) că nu va fi înțeles și acceptat pe deplin, că va fi judecat sau criticat. Românii au o vorbă: nimeni nu te înțelege mai bine decât te înțelegi tu pe tine. Este foarte posibil ca, în interior, omul să accepte ideea de a frecventa un psiholog, dar să nu recunoască verbal, public.

6. Cum decurge o ședința de psihoterapie? De cate ședințe este nevoie ca sa iți rezolvi o problema?

Firesc. Emoția, inerentă oricărei prime întâlniri, dispare din primele două-trei minute. Un psiholog terapeut priceput știe să încheie un acord terapeutic autentic încă de la prima întâlnire. Eu cred în coup de foudre. Cred în chimia pe care o crează empatia, înțelegerea profundă a ființei umane, un grad înalt de apreciere a Vieții, sub orice formă s-ar afla Aceasta. Am învățat că nu doar tu, ca terapeut, poți să stabilești dinamica întâlnirilor. Este mai important timpul terapeutic al clientului. Uneori este nevoie doar de câteva întâlniri pentru ca problemele (întotdeauna sunt mai multe, sunt interconectate) să capete sens și să-și afle soluții. Alteori, dincolo de obiectivele comune și de protocolul terapeutic, dincolo de abordarea terapeutică, întâlnirile se întind pe o perioadă mai lungă de timp, vorbim de luni sau, chiar ani.

8. Care sunt cele mai grave probleme pe care au reușit oamenii sa si le rezolve si in cat timp?

Când vorbim de probleme emoționale și mentale, vorbim de probabilitatea majoră ca acestea să se acutizeze și să degenereze, iar consecințele sunt fie invalidarea individului ca ființă socială, fie sabotarea împlinirii personale sau profesionale, fie pericolul letal (actul suicidar în depresie sau schizofrenie, de exemplu, sau cauzat de o credință fundamentală). Psihicul omului este ca bulgărele de zăpadă, iarna; la un moment dat își oprește tăvălugul și fie împietrește, fie se sfarmă. O depresie se poate instala doar pentru că un plan, un singur plan al vieții este gol. Ca să vă dau un exemplu: sentimentul inutilității poate fi devastator și poate afecta/angrena toate aspectele vieții: biologice, sociale, emoționale, afective, spirituale. Lovește mai întâi în încrederea de sine, în stima de sine, lovește în capacitatea omului de a interrelaționa corect și complet, lovește prin mecanisme de apărare autodistructive. Pur și simplu, inutilitatea alienează. La fel și deficitul afectiv sau emoțional.
După 2009, mii de români și-au pierdut casele, afacerile, banii, oamenii pe care îi considerau prieteni. Este o tragedie colectivă care va afecta, pe termen lung, conștiința colectivă a neamului nostru și ne va modifica comportamentul social, emoțional aș spune, chiar, timp de generații. Ca să ajuți un om să-și recapete încrederea în sine, în viață, în oameni, în resursele proprii de reinventare si de autorealizare, ai nevoie de pârghii de interacțiune, de cunoaștere, de lucru, de-a dreptul excepționale! Ai nevoie, ca terapeut, de resurse cu mult mai înalte decât cele pur teoretice sau practice. Un singur insight poate declanșa deblocări în toate planurile existenței fizice. Uneori, cuvântul are efect după un anumit timp. Atunci când, cu adevărat, va fi înțeles, acceptat, revelat. De aceea și pauza terapeutică este utilă. Mingea se află pe terenul clientului. El decide de cât timp are nevoie să vindece partea din el răscolită, rănită. Vorbesc de o decizie. Dacă a hotărât că vrea să se vindece, atunci are și resursele să o facă. Dacă timpul îi este prieten. Am generalizat pentru că, repet, nu există o singură problemă, ci o încrengătură de probleme care se hrănesc și se perpetuează unele pe celelalte. În spatele fiecărui simptom se ascunde o lume întreagă. În spatele unui singur comportament indezirabil / autodistructiv, s-ar putea să se afle comportamente moștenite transgenerațional.

9. E nevoie si de alta susținere in afara de ce a terapeutului?

Folosești resursele clientului. Dacă el este un om religios, atunci religia este parte integrantă din actul terapeutic. Dacă este o persoană credincioasă, atunci credințele lui sunt activate și valorizate ca atare. Un terapeut bun trebuie să fie și un soi de enciclopedie ambulantă. Să fie un erudit! Să fi trecut prin toate etapele cunoașterii. fi trăit, la nivelul experienței personale, mai mult decât zece clienți la un loc, cu precizarea ca experiențele acestea de viață, mai mult sau mai puțin solicitante sau traumatizante, să fi fost introiectate, asumate, acceptate și iertate. Un terapeut bun trebuie să fie gnostic, dar și agnostic. Trebuie să aibă deschidere către tot și către toate și să dispună de inteligență emoțională autentică. În spatele trăirilor subiective și în spatele realității obiective, se află ceva în plus, ceva mai profund, mai abscons, mai înalt. Un terapeut bun trebuie să aibă fler, intuiție. Trebuie să aibă și credință. Și trebuie să accepte că cel din fața sa are, de asemenea, calități care așteaptă să fie activate și valorizate. Este nevoie de mult suport afectiv și emoțional. Secrete adânci pot fi dezvăluite. Trebuie să meriți, ca terapeut, increderea omului din fața ta. Trebuie să-i onorezi deschiderea. Nu o poți face fără înțelegere, fără recunoștință, fără iubire.

Dana Dumitra Dumitrache

Acest interviu il puteti citi si pe site-ul Elei Craciun, prezentatoarea Stirilor matinale de la Antena 3: http://www.elacraciun.ro/de-ce-ne-este-frica-de-psiholog/

One Response

  1. Categoric efectele anului 2009 au provocat multe evenimente nedorite. Cat timp principala preocupare a fost cum se castiga cat mai multi bani in timp scurt si cate posesiuni se pot avea indiferent de metode, in detrimentul unei evolutii constante dar si a faptului ca am suportat toate masurile hei rupiste legislative – au dus la acest colaps al economiei si al persoanei. Traumele sunt in toate planurile. S-a exagerat religios, s-a exagerat spiritual, s-a exagerat prin coruptie, s-a exagerat prin orice forma de manipulare de presa, media, de moda, astfel incat nu mai exista un sistem de valori sau o perspectiva coerenta atat a individului cat si a educatiei sau economiei. Fiecare face cum il taie capul si egoismul exacerbat s-a manifestat ca un produs al educatiei de acasa sau de a se afirma in societate pe modelul personajelor din filmele americane de succes. Multe au fost duse la extrem incalcand orice masura minimala de siguranta, respect, etica, sanatate, dinamica economica. Incertitudinea zilei de maine, lipsa de perspectiva, lipsa comunicarii acasa – familia fiind clar desconsiderata atat cea din prezent cat si legaturile cu parintii. Dupa 1989 romanii s-au manifestat ca un arc tinut prea strans si dat drumul brusc. Tensiunile create au distrus mai mult decat au echilibrat. Nimic nu s-a facut cu masura intr-o perspectiva de analiza cauze- efecte – totul s-a dorit la extrem si la sfidarea oricaror reguli. Legile au devenit faradelegi. Cercetarea desfiintata si ca dupa orice furtuna majora s-a ridicat puternic toata pleava cu toate consecintele distructive. Cei ce au avut sansa sau disperarea au plecat in alte tari in speranta unui trai mai bun si multi acolo au ramas chiar daca ii mai copleseste din cand in cand dorul de tara. Dar acolo au un rost in special cei ce isi vad de treaba au avut sansa de a-si indeplinii toate visele fiind recunoscuti si apreciati de comunitate. Aici suntem multi care am riscat totul pentru a genera o afacere de succes si locuri de munca pentru a lasa ceva atat familiei cat si tarii dar…….unii au rezistat ei stiu cu ce pret, altii sunt asa cum sunt sau nu mai sunt. De asemenea invatamantul a devenit o afacere in care se cumpara diplome si rezista cine este mai bine sponsorizat de familie. Sunt psihologi si psihologi. Multe dintre fetele de „succesuri” cu activitate profilactica prin cluburi la agatat baieti cu bani sunt absolvente de psihologie si au cabinete. E chiar o moda. Deci, sunt rari adevaratii psihologi cu care intradevar poti aborda probleme reale si pe care sa simti ca intradevar inteleg si pot sa orienteze realist cu mult bun simt si profesionalism spre rezolvarea unor situatii tulburi in prezent. Daca la locul de munca spui ca mergi la un psiholog deja inseamna ca manifesti slabiciuni. Sau daca ii comunici partenerului ca vrei sa mergi impreuna cu el – va crede ca este un aranjament sa ii demonstrezi ca tu ai dreptate si el este obligat sa faca ce vrei tu. Chiar s-a intamplat asa de multe ori ca o alta forma de manipulare si pentru a avea un martor in instanta care sa justifice profesional necesitatea divortului sau decaderea din drepturi. Creativitatea distructiva a romanilor nu cunoaste limite, mai mult decat creativitatea pozitiva, care nu este sprijinita si recunoscuta sau afirmata. Mai exista ceva in samanta noastra – bucuria de face rau si de ce sa nu moara si capra vecinului si exista in toate familiile si in toate locurile de munca. De asemenea oamenii s-au obisnuit sa poarte masti comportamentale ca urmare a absolvirii a „n” cursuri de tehnici de vanzare – multe metode manipulative de asigurarea succesului in vanzari. Acelasi lucru il fac si in comportamentele interpersonale si traind dual intre unele convingeri personale si rolul jucat – cand nu exista performanta financiara sau datorita competiei si presiunilor impuse, clacheaza fizic, mental, emotional. Cursurile si terapiile sunt substitute – omul nu isi traieste timpul sau biologic de relaxare si implinire in contextul armonios al propriei familii care are rolul sau atat biologic cat si social. Ca specie noi traim in echilibru in cupluri sau in familii care ne sustinem reciproc indeplinind diferite functii in cadrul familiei pentru educare, sustinere, hranire, intretinere si depasirea oricaror probleme temporare ale realitatii. Se preda un fel de stafeta de educatie, valori, principii, respect, dragoste si intrajutorare. Un psiholog intelept trebuie sa refaca matricea baza care ofera pacientului propriul echilibru in viata, in familie si in societate. Cei care am implinit 40 de ani constatam ca societatea actuala nu mai are nevoie de noi si cei ce ocupa posturi fac experiente care mai de care mai catastrofale fara sa isi asume responsabilitati si consecinte. Politica economica si sociala nu ne sprijina. Avem nevoie sa ramanem totusi sanatosi si echilibrati in a ne gasi sensul, rostul, utilitatea cate zile mai avem. Sper intr-o trezire a constiintei la nivel politic pentru a ne putea desfasura activitatile pentru care ne-am pregatit si instruit o viata spre folosul nostru si al societatii aici in Romania. Cred ca ar trebui ca politicienii nostrii sa beneficieze de aceasta consiliere de bun simt asa cum ati prezentat-o dvs. Poate atunci va exista si asumarea responsabilitati si coerenta pentru beneficiul tuturor aici in Romania. Va doresc sanatate, succes, prosperitate, realizari si impliniri in fiecare zi.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.