De ce femeia maltratată se întoarce la agresorul ei.

posted in: Psihoterapie Adulti | 6

Cand iubirea este o iluzie.

Trăim într-o Românie – lie care ascunde sub faldurile normalității o realitate tristă: violența casnică.

Una din trei femei este abuzată fizic de către partenerul de viață. Și statistica aceasta nu include miile de femei care nu ajung, din te miri ce motive, sa-și denunte iubitul, concubinul sau sotul violent.

Abuzul emotional sau/și fizic, prelungit, prezent  în copilărie, generează comportamentul violent, in  fapt, furia necontrolată, de mai tarziu. La fel se întamplă și în ceea ce privește abandonul emoțional. Modelul transgenerațional violent se regasește în comportamentul generației viitoare. Victima devine abuzator sau … tot victimă.

Asistă neputincios (pasiv) sau reactiv la scandalurile încarcate de violență verbală și fizică și refulează tensiunea în comportamentul parental personal viitor. Mama a murit (era singura modalitate de a ieși din situația tragic-toxică) sau s-a refugiat în alcool sau în relații pasagere, tatăl abuzator a supraviețuit, copilul devenit adult, intră într-o relație de cuplu cu un partener (ă) violent(ă) sau devine, la randul lui, cum spuneam, călău.

De multe ori, în terapie, am auzit:

–          S-a intamplat, dar am rămas lângă  el pentru că este un om bun, un tată bun; este soțul meu și tatăl copiilor mei.

Sau:

–          Unde sa ma duc? Nu am o casă a mea, nu am cum să-mi întrețin singură copiii! Sunt prea mici ca să-I despart de tatăl lor!

Femeile abuzate găsesc, întotdeauna, o logică în experiența aceasta agravantă, traumatizantă:

–          Da, m-a bătut și m-a umilit, dar si eu m-am comportat ca o fiară, am urlat la el!

Sau:

–          Poate că avea dreptate să  mă bată, în fond nici eu n-am avut grijă cum se cuvine de casă, nu am spălat bine ghiuveta, nu am încălzit mâncarea la timp, nu m-am îmbrăcat ca o călugăriță, pe stradă s.a.m.d. .

În termenii mei, apărarea morală este la îndemana femeii bătute, cu scopul de  a-și explica și scuza gestul/actul violent al soțului/iubitului.

Un alt mecanism de apărare, de data aceasta mai profund, se regăsește în clivajul emotional (tot un mecanism inconștient de apărare). Eul/Sinele se scindează (se rupe) în două instanțe: Eul  încrezător și Eul abuzat. În alte cuvinte, clivajul semnifică incapacitatea de a integra abuzul. De a integra cele două comportamente contradictorii ale partenerului: cel normal, suportiv și cel indezirabil, agresiv.

Sinele încrezător este un idealist: vede în tot și în toate un bine,  adică este plin de scenarii pozitive. În fapt, vede obiectul (persoana) de care are nevoie ca fiind  poavazat(ă) cu resurse de bine.

–          Cand e beat e neom, e animal, își spune convingător femeia. În rest, e plin de omenie! Este generos, bun, iubitor! E ușor de iubit!

Sinele încrezator îi permite femeii să se întoarcă fără teamă la soțul/iubitul care o maltratează. Toate celelalte aspecte ale problemei, abuz emoțional, violență fizică, umilințe, sunt uitate/refulate si clivate în sinele ei abuzat. Femeia nu poate trăi în realitatea sinelui abuzat pentru că ar fi o experiență prea dureroasă, ar invalida-o ca ființă umană.

Rusinea și vinovăția fac casă bună cu orice formă de abuz. Iți este rusine cu tine! Tu, cea care trăiesti abuzul! Revolta pierde teren în fața rușinii și a vinovăției. Te simți vinovată. Vinovată că exiști. Vinovată că trăiești. Vinovată că respiri acelaș aer cu EL, abuzatorul tău. Te simți vinovată și accepți cu revoltă, cu durere, dar ACCEPȚI, pedeapsa!

De nu m-ar lua Dumnezeu odată! / De ce o-i mai trăi eu pe Pământul ăsta!

Apoi, intervine și o relație de dependență. Cu cât femeia este respinsă mai mult, cu atât relația de dependență este mai puternică. Femeia abuzată poate fi atrasă de personalitatea REA a bărbatului, de “obiectul” rău. Speranța este înlocuită de frustrare și invers. Speranța că partenerul tău se va da pe brazdă, adică va înceta să mai fie violent și va manifesta tot ce are mai bun în el, în relația cu tine. În cele din urmă. Aceasta alternanță de frustrare-respingere are efect de drog, pentru ca atrage și stimulează atât sinele încrezător, cât și sinele abuzat (Fairbairn W.R.D). Dacă abuzatorul dispare din viata ei, femeia intră în depresie.

Și intră în depresie pentru că va avea timp/spațiu să relaționeze constant cu Sinele abuzat.

Este o poveste întreagă violența aceasta prezentă în comportamentul masculin, din interiorul relației de cuplu. Sunt și femei care iși maltratează soții. Însă, reprezintă excepții.

Palma, pumnul sau piciorul  pleacă prea repede și prea des spre ființa vulnerabilă emoțional și fizic pe care o ai în față. Fie că este copil, fie că este femeie, fie că este barbat. NU mai există cenzură. Nu mai există reglaj emoțional. Doar realitate internă trunchiată, dezorganizată și furie pură.

Nu mai suntem ființele de la inceput de secol 19. Femeile acelei epoci aveau alte năzuințe, alte așteptări, alte credințe. Rezistau altfel supliciului violentei casnice. Femeia bătută și umilită din zilele noastre nu are resistență la frustrare. Este mult mai sensibilă, dar și mult mai emoțională. Și mult mai conștientă de drepturile sale. Și este conștientă de importanța sa socială și profesională.

La primele semne de violență în limbaj și în gesturi, femeie adormită de propriul mecanism de apărare din tine, pleacă! Comportamentul violent nu se vindecă cu una, cu două. Mai mult, se adancește odată cu trecerea anilor, dacă ambii parteneri sunt imaturi emoțional și afectiv.

Violenta este un sigmat și nu are a face cu o experientă spirituală. Nu este Karma, nu este Destin, nu este Sacrificiu. Este BOALA!

Dana Dumitra Dumitrache

Psiholog terapeut

Acest articol il puteți citi si pe blogul Elei Craciun:

www.elacraciun.ro

6 Responses

  1. Buna ziua. Cred ca acesta este primul comentariu rational, succint, obiectiv si realist pe care l-am citit pana acum de pe site-uri. Probabil aveti si o varsta si experiente proprii altele decat cele de la cabinet. Adica ati trait in realitate , pe propria piele – propria experienta in care ati constatat ca toata stiinta pe care o aveti va pune totusi un moment de analiza personala, de ce se intampla acest fenomen cand….totul a plecat de la o relatie de iubire, respect reciproc, asumarea unei vieti in doi cu toate schimbarile care le aduce timpul in orice fragment al vietii.
    O relatie in doi este un proces continuu de care unii uita sau considera ca un act de casatorie sau prezenta copiilor sau a unor bunuri comune justifica orice comportament. Din pacate unii fac din viata comun, cosul de gunoi comun.
    Intr-o relatie nu conteaza cat timp imaginea de sine este cea mai motivata si pozitiva, nici imaginea pe care o stiu cei din afara casei indiferent cine sunt acestia.
    Timpul trece peste amandoi in mod egal dar cu efectele diferite. Responsabilitatile sunt diferite ca si obligatiile liber asumate. Deoarece acum foarte multi acorda timp vietii virtuale nu mai stiu ca comunice normal si rational, nici sa isi respecte propriile angajamente in a acorda atentie activitatilor zilnice de rutina dar necesare pentru cuplu.
    Au devenit din nefericire doar consumeristi de servicii religioase de orice tip de la traditionale la moderne si considera ca responsabilitatea propriei vietii este la bunavointa divinitatii sau a reprezentantului acestuia pe pamant in forma umana reprezentata de preot/maestru/guru. Reprezentanti care ca si medicii sau alte categorii sunt interesati sa aiba contribuabili pe termen lung.
    Asa ca oamenii bombardati de stirile manipulative din media, situatia economica si instabilitatea zilei de maine fac ca aceste comportamente sa fie din ce in ce mai aberante si in detrimentul atat al persoanei cat si al relatiei.
    Cartile de specialitate sunt majoritatea straine si au ca studiu cetateanul din respectivele tari si categorii sociale raportat la un nivel de dezvoltare educationala, economica, financiara si politica. Deci mare parte la noi nu corespund pentru ca nu plecam de la acelasi sistem de valori.
    De asemenea au fost scrise in ani diferiti si reprezinta in majoritatea cazurilor numai pareri masculine – din diverse motive femeile au scris si au publicat mai tarziu. Asa ca parerile sunt complet partinice si irelevante. Nu avem biologic cum sa fim in mintea si cu acceptul altuia care nu trece prin aceleasi stari biologice, fizice, emotionale, educative si relationale cu noi femeile. Toata istoria este pro masculina si au denigrat sistematic parerea si participarea feminina in toate domeniile. Si acolo unde femeile au reusit a fost prin sacrificul personal al unei parti din rostul vietii lor biologice. Categoric femeile chiar daca nu li se recunoste, ele sunt obligate a lua decizii zilnic si de fi creative si diplomate pentru a-si asigura existenta. Pentru noi timpul are alta dimensiune si are alte cerinte. Si de noi depinde daca dam sau nu viata si cum va fi educat copilul – viitorul adult – de care suntem legate fizic si emotional pana la sfarsitul vietii noastre – chiar daca drumurile noastre fizice se despart.
    Ciudat este ca desi noi femeile nastem barbatii, tot noi uitam sa ii educam in spiritul si in recunosterea valorii noastre ca parteneri de viata. Lasam sa intervina societatea, religia, anturajele si mai ales manipularea – uitand ca toate pot fi tinute in echilibru prin educatie.
    Educatia este considerata doar a sistemului de invatamant – complet neadevarat. Educatia este prin propriu comportament – suntem fiinte biologice si invatam prin copiere de la adulti a comportamentelor si a sistemelor de valori si manifestare a personalitatii.
    Nerespectarea lor si acceptarea ca societatea ne educa dupa cum ne duce valul si manipularea de orice tip duce la aceste traume personale numite maltratari fizice si emotionale cu efecte devastatoare. Si acestea au devenit traditionale. Iar relatiile se fac dupa placut, taca-paca, poate casatorie, traume si divort. Pe banda, cu consecinte atat pentru individ cat si pentru toti cei ce sunt sub o forma sau alta dependenti de cei doi. Sistemul de valori umane devine perimat si distructiv cand valoare se da imaginii photoshopate si comportamentelor care tin doar de anumite profesii vechi cu atitudini real depreciative pentru rolul si rostul feminimului sau masculinului in societatea umana.
    Cred ca rolul si rostul psihologului este acela de a analiza si de a educa impreuna cu pacientul si partenerul sau de cuplu. Responsabilitatea si comunicarea se invata impreuna daca exista cu adevarat o motivatie reala – iubirea, constientizarea realista a prezentului si dorinta de a construi o viata atat cat a mai ramas impreuna. Cu drag si cu respect.

    • Doamna Bratu, un discurs pe care imi vine sa-l postez ca articol … si DA, in toate privintele. Inca invat de oameni si de la mine si voi continua sa invat pana in ultima clipa.
      Inca studiez de unde incepe iubirea si unde se sfarseste, reinventandu-se. Inca invat sa aplic principiile iubirii, dincolo de timp si de conditii, astfel incat EA sa vindece. Si NIMIC nu se vindeca fara IERTARE. Iertarea de sine este cea care pune cele mai multe probleme in strategiile terapeutice de vindecare emotionala.
      va imbratisez cu afectiune si cu recunostinta,
      dana d

      • Stimata doamna. Cunosc personal multi absolventi ai Facultatii de Psihologie sau de studii psihologice indiferent de forma de invatamant. Multi si-au luat acesta diploma pentru ca era la moda sau parea cea mai simpla forma de invatamant superior fara asumare de responsabilitati reale si o profesie care iti poate aduce satisfactii financiare de exceptie cu minim de efort. Pe dvs. personal s-ar putea sa va cunosc de la diferite cursuri de dezvoltare personala. Eu am fost poate acea persoana care am pus intrebari incomode trainer-ului sau maestrului/ei. Pentru ca viata nu este din carti americane sau conform ideilor germane sau ideilor unora de imbogatire rapida prin manipulare emotionala. Acestea au generat traume mai mari, nu au solutionat probleme personale reale. Si conform teoriilor, vinovat este intotdeuna pacientul ca nu si-a inteles destinul sau karma sau vinovati sunt parintii sau sa ierte neconditionat si sa fie impacat cu sine detasandu-se. Simplu … mai vino si la sedinta urmatoare ca vom mai avea ceva de lucru si iti este necesara o consiliere permanenta pentru ca nu, guru, maestru.. medicul este detasat de problemele materiale dar foarte atasat de beneficiile financiare aduse de pacientul contribuabil care trebuie sa ramana asa cat mai mult timp. Cand ajungi la un psiholog speri ca el/ea sa aiba suficienta experienta de cunoastere medicala, etica, bun-simt, raspundere, claritate si echilibru cat sa fie in stare sa te ajute pe tine din resursele tale sa te reconfigurezi. Bunica m-a invat ca nimeni nu se naste cu carte de instructiuni si folosinta. Viata o invatam experimentand-o si invatam prin analiza directa cauze- efecte si schimbarile le facem in cunostiinta(am scris corect – daca se poate chiar accentua STIINTA) de cauza. Dar actuala democratie si toate formele de religie si terapii alternative te invata ca nu ai nici o responsabilitate si orice faci este bine, deci iarta si iarta-te ca asa iti este predestinat destinul. Nimic mai fals si profund inuman care sfideaza minima inteligenta umana si sistem de autoprotectie logica si functionala. Primesc pe mail fel de fel de invitatii la cursuri tinute de X-si specialisti care tin conferinte de spalat pe creieri dar la care se cer sume mari in euro. Cu ce pleci de acolo in afara de o vacanta de spalat creierii – viata ta nu are nimic in comun cu asa zisele lor invataturi. Daca ar fi obligati sa traisca si sa se descurce zilnic in Romania in sistemul nostru de valori, in societatea noastra actuala ar trai cu siguranta in cartoane undeva din mila cuiva. Nimeni nu i-ar baga in seama aici pentru ca invataturile lor nu valoreaza o ceapa degerata , nu sunt practice si nici functionale si mai grav determina comportamente care nu au nici o legatura cu nevoiele reale existentiale ale persoanei care traieste si isi desfasoara activitatile cotidiene in Romania. La noi sunt traume emotionale reale prin faptul ca nimeni nu respecta pe nimeni si considera ca celalalt e vinovat, asa ca calca totul in picioare inclusiv pe sine (unii asa au invatat inconstient dar prin copiere de acasa in copilarie)si apoi …… De aceea spun ca profesia dvs. o pot face in realitate putini asumandu-si cu discenamant personal responsabilitatea sfaturilor pe care le dau. Sa asculti este usor mai ales cand esti motivat financiar – sa ajuti este greu pentru ca tu trebuie de fapt sa il educi intr-un sistem de valori care sa devina comune si asumate de pacient in asa fel incat el sa devina un om prezent constient in propria realitate pentru a lua in deplinatatea tuturor facultatilor sale mintale, emotionale cele mai corecte decizii pentru viata sa prezenta si viitoare si pentru al face constient de faptele sale si consecinte pentru sine si cei din jur.
        De acea mi-am permis sa va scriu intuind ca sunteti o femeie luminata in intelepciune autentica, inainte de a fi psiholog. Poate, daca considerati, ne vom intalni. Cu respect Luiza Bratu

        • E aproape crud discursul dumneavoastra … si adevarat. Este adevarul dvs intim. Realitatea pe care o traiti zi de zi. Si pe care o recunosc eu insami. O traiesc si retraiesc eu insami.
          Colegii si prietenii imi reproseaza ca actul meu terapeutic dureaza prea mult (peste 2 ore), pe timpul meu. Banii fiind aceeasi. Si nu inteleg de ce un om nu vine de minim 20 de ori la terapie, ci de maxim 10 ori, media fiind 5 – 6 intalniri, asa cum alege omul sa vina, nu cum, teoretic, ar trebui sa-i programez eu.
          Ma gandesc ca nimic nu este intamplator si timpul apartine omului din fata mea, nu mie, terapeutului. El „decide” cat are nevoie de ceea ce pot eu sa-i ofer.
          In fiecare zi invat de la semenii mei. In fiecare zi, invat de la mine pentru ca ma supun zi de zi unui monolog interior de curatare, intelegere, argumentare, iertare, spasire, acceptare s.a.m.d. . Invat sa fiu un om mai bun, o mama mai buna, o sotie mai buna, un profesionist mai bun, un spirit mai deschis catre devenire si lumina, asa cum inteleg eu aceste doua concepte.

          In fine, va multumesc mult pentru oglinda,
          nu pot decat sa meditez la ceea ce imi comunicati astfel. Fara sa stiti, acest din urma mesaj imi raspunde unor framantari, imi confirma niste angajamante. Proprii.
          va imbratisez inca o data cu multa afectiune,
          dana

  2. Este bine ca femeia sa rupa pisica in doua…. la timp !

  3. Draga Doamna cand un om va va privi in ochi si va va multumi ca i-ati salvat viata cu adevarat si ca ati fost langa el/ea cand a avut cu adevarat nevoie oferindu-i un strop de intelepciune care la trezit la viata in realitate aratandu-i de fapt cine este si ce poate singur – va va trimite mii de oameni care au nevoie de intelepciunea dumneavoastra autentica. Veti fi cu adevarat fericita, utila, bogata sub toate formele si mai ales veti fi in armonie si echilibru cu dvs. insiva ca v-ati gasit esenta si raspunsul – de ce ati venit si care va este rostul pe acesta lume in timpul prezent. Cu drag. Dar asta este sansa dvs. de a invata in permanenta si de a fi cu adevarat de folos acestei lumi in deriva. Veti fi un val de salvare care se va forma de la sine. Cu drag si cu respect.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.