Titlul este mai mult o metafora a mesajului final. Desi exprima si realitatea concreta.
Copiii dezvolta relatii de atasament cu adultii importanti din viata lor. Sunt relatii bazate pe comportamente de iubire, de frica, de respingere si/sau rele tratamente.
Sa nu punem sub semnul intrebarii de ce copilul nostru este rebel, opozitional, daca „i-am dat totul”, in fapt nimic din ceea ce avea nevoie copilul: incredere in sine, iubire dincolo de conditii, atentie afectiva permanenta si nu ocazional, cadouri in loc de comunicare asertiva, bataie si etichete si epitete in loc de blandete si argumentare pro si contra, anxietatea generata de „nu ai voie”, in loc de „faci cum crezi tu de cuviinta, rolul meu este sa-ti expun ambele fatete ale problemei, dar sper ca vei invata din asta!”.
Horia, fiul meu de 4 ani, capatase obiceiul sa imi sterpeleasca din sertarul cu tacamuri foarfecele ( cu care si-a ciopartit niste pantaloni, imbracat fiind cu acestia) si cutitele de masa. I-am tot explicat ce i s-ar putea intampla daca le foloseste gresit si ma tot alerga prin casa, el sa ascunda obiectul, eu, cum altfel, sa i-l iau! A durat asa o vreme. Pana, una, alta, capata totusi un beneficiu: atentia mea. Ma smulgea din preocuparile mele gospodaresti, de week-end. Intr-o zi, i-am spus: bine, Horia, faci cum doresti! Ai luat cutitul, vrei sa-ti tai marul. E ok. Insa exista posibilitatea sa te tai, pentru ca marul este tare si prea mare. Nu vrei sa luam altceva mai usor de taiat? NU! Am inteles, am plecat linistita (NU ANXIOASA!) si mi-am vazut de treaba.
Dupa doua minute, a venit cu sangele siroiundu-i din degetelul mic de la mana dreapta. Se taiase, chiar la incheietura. Am cam tresarit, dar m-am adunat rapid si, in timp ce ii curatam rana, ii explicam ca s-a intamplat acest incident pentru ca nu a si-a dorit sa invete mai intai sa taie ceva mai putin dificil/complicat de taiat.
Imi reprosez ca nu mi-am facut timp sa-l invat sa taie paine, de exemplu, dar voi recupera, daca tot v-am povestit, in acest week-end. Important este nu sa ii interzicem copilului sa faca ceva nou, ci sa-i dam instrumentele potrivite pentru asta. Altfel, anxietatea noastra va genera un comportament anxios si in copil si-l va face dependent de aparenta securitate pe care i-o asiguram noi, adultii iubitori din viata lui. Un copil invata explorand universuri si fiind partas la evenimente, bune sau mai putin bune. In final, capata experienta si, bineinteles, mai capata o caramida pe care o pune la baza increderii in sine! Si increderea in sine e un lucru mare in lumea asta!
Dana Dumitra Dumitrache