Când copilul nostru e ALTFEL decât noi și este învățătorul nostru.
– Mamă, mai știi când locuiam noi în casa aceea vopsită în albastru deschis și care era inconjurata de un brâu albastru închis? Știi, în casa aceea în care locuiai cu sora ta, mama Nica, și cu soțul ei, tata Costel? Dormeai cu ea în pat, iar eu dormeam între voi două. Și iți mai amintești seara aceea în care a venit tata și bătea în ușa și te striga pe nume și te ruga să-i deschizi? Și tu nu-l auzeai deloc și eu te zgâltâiam să te trezești, căci îmi era tare, tare dor de tata! Iți mai amintești? Ușa de la intrare era vopsită în verde și avea perdele din pânză, agățate pe ață și prinse direct pe geam?
– Despre ce casă vorbești tu? Când ai stat tu cu mine și cu măta Nica? Ce visezi acolo?
– Cum, mamă, nu iți amintești? În noaptea aceea am plâns mult pentru că nu am reușit să te trezesc! Și tata tot bătea in geamul de la usă și te striga și tu nu te trezeai sa îi deschizi! Era casa aceea de la marginea satului, așezată pe un deal. Dincolo de drum trecea o apă când mai mică, când mai mare! Cum să nu-ți amintești?
– Păi, tu nu ai stat niciodată acolo! Nici nu-l cunoscusem pe tactu când Nica locuia în casa aia! A fost cu mult înainte sa te naști. Eu abia mă despărțisem de primul bărbat!
– Mamă, eu am locuit acolo, împreună cu tine! Îmi amintesc perfect! Ușa de la intrare era vopsită în verde și vopseaua era veche și scorojită în partea de jos și ușa avea trei geamuri dreptunghiulare! În spatele casei creștea, pe deal, o vie, iar în fața casei era pământ galben ca de lut!
– Dumnezeu să te mai înțeleagă! Nu aveai de unde să știi! Tu nu te născusei când am locuit acolo! Dupa aceea, Nica a plecat cu Costel la oraș! La câțiva ani, după aceea, m-am luat cu tactu și după ce am cumpărat casa asta, te-ai născut tu! Am făcut tratament ca să te am!
Dialogul acesta a existat în realitate, cu mai bine de 32 de ani în urmă. Între timp, copilul de atunci a devenit un adult de succes. Dintre personaje, doar tatăl a plecat spre Înalt, cu mult înainte de vreme pentru familia sa și la timp, pentru sine! Copilul de atunci era un copil Indigo, un copil Indigo Învățător. Acum este un adult curcubeu, capabil să iubească tot și toate, fără discernerea rațională obișnuită. Și e tot învățător. Își învață semenii să nu se teamă să pășească în etape superioare de viață, nu înainte să definească și să închidă trecutul.
Citiți, în continuare, AICI: http://elacraciun.ro/copiii-stelari-indigo-de-cristal-curcubeu/