Timpul și-a abandonat căruța pentru un autovehicul sport.
Trăim, deseori, cu impresia că timpul acesta trece prea repede, că dormim prea mult sau prea puțin, că ziua e prea mică, că sunt prea multe de făcut într-un timp prea diluat ca să-ți mai dai seama că trece peste tine și peste ceea ce ai de făcut într-o zi întreagă, într-o viață întreagă. Timpul a apăsat pedala de accelerație, iar zece ani par a deveni o clipă, pe Terra. Și cu cât timpul trece mai repede, cu atât mai mult îl umplem cu tot felul de activități, după un plan anume sau alandala.
Ne asumăm roluri din ce în ce mai diverse și mai complexe. Suntem prieteni, iubiți, soți, părinți, profesioniști, sportivi de ocazie, femeie, bărbat, învățăcei sau învățători s.a.m.d. .
Eprubetele de pe pervazul vieții de zi cu zi.
O prietenă de suflet, Cristina, îmi povestea deunăzi despre niște eprubete, vreo șase la număr. Fiecare eprubetă conține, metaforic vorbind, un plan sau un rol al vieții ei care trebuie hrănit, crescut, întreținut. Unele dintre eprubete sunt pline, altele mai goale, depinde pe care a alimentat-o mai mult. Dar, îmi mărturisea ea, face eforturi speciale pentru ca fiecare eprubetă să fie cât mai plină. Cu alte cuvinte, prietena mea afirmă că trebuie să satisfacă fiecare plan sau fiecare rol din viața ei, și asta cât mai bine cu putință. Pentru că este responsabilă, morală, dar și perfecționistă. Trebuie să fie mamă bună, soție bună, profesionist iscusit, inspirat și centrat pe realizări, prietenă bună, fiică bună, spirit în evoluție, femeie, când și cum se poate.
Și am tot cumpănit la propriile mele eprubete și mi-am dat seama că unele dintre acestea au un conținut aproape inexistent. Constat că am neglijat eprubeta prieteniei, poate și eprubeta femeii … . Nu am timp pentru prieteni, nu am timp pentru femeia din mine. Motivele sunt clare în ceea ce mă privește. Și le-am umplut nemăsurat pe celelalte.
Ce pierdem în această competiție dintre noi și timp, dintre timp și evenimente, dintre noi și resurse?
ECHILIBRUL.
Consecința? Devenim stresați sau/și intrăm în panică. Hormonii noștri de stres tropăie prin nodul amigdalian.
Atitudinea corectoare 1. Ne oprim din ceea ce gândim sau din ceea ce simțim și respirăm adânc câteva secunde bune. Respirația este un instrument de relaxare mentală și emoțională pe nedrept ignorat. Atunci când creierul emoțional devine stăpân, rațiunea clară / discernământul pur se dizolvă în neantul fricii și al gândirii distorsionate. Cum reacționăm pe termen lung? Suntem reactivi (ne ieșim din pepeni din te miri ce), somnul nu ne este un bun tovarăș, se activează fricile fundamentale (de boală, de moarte, de eșec, de succes, de sărăcie, de singurătate, de neiubire, de suferință, de ridicol etc), reactivăm traseul sabotor învățat de generații, ca răspuns la frică, în care furia, critica, judecata, sunt stâlpii unui edificiu nesigur sub care alegem, cum altfel decât inconștient, să ne refugiem. Deci, respirăm adânc, din diafragmă, și lăsăm aerul să iasă complet din plămâni.
Atitudinea corectoare 2. Conștientizăm deturnarea la care ne supune mintea emoțională și îi contracarăm, astfel, acțiunile debilitante. Exemplu: ”Aha, mi-e frică/ sunt obosit?” Destructurez frica, luând ca exemplu obișnuințele mentale și emoționale care m-au mai sabotat de-a lungul vieții. Sau mă opresc și privesc ordinea din natură, ascult liniștea din jurul meu, cea pe care am ignorat-o constant. Vorbesc de liniștea în care sunetele sunt în armonie cu natura, așa cum mintea poate fi în armonie cu tine, dacă și numai dacă înveți să o asculți dincolo de frică și oboseală. Fii conștient de corpul tău, fără să faci nimic. Ascultă muzică de relaxare, în surdină. Mintea nu va mai fi cornutul nărăvaș, gata, gata să te atace.
Atitudinea corectoare 3. Dormi mai mult de 7 ore pe noapte. Odihnește-te minim 20 de minute la prânz. Pur și simplu, oprește-te din ceea ce faci, puneți picioarele pe birou, și ce dacă ești o doamnă, închide ochii și alungă-ți gândurile. Unii terapeuți spun să-ți pui atenția pe punctul dintre ochi și să nu te mai gândești la nimic. Pasămite au fost asceți într-o altă viață, de aia le reușește schema asta de meditație. Eu nu sunt atât de orientală, așa că las imaginile să vină la mine. Scenariul mental pozitiv mă relaxează. Imaginați-vă ceva frumos, într-un context frumos, liniștitor. E suficient pentru detoxificarea minții și pentru liniștirea amigdalei (aria emoției). Culcă-te înainte de miezul nopții. Pentru început, poți să dai iama capsulele de passiflora, sau de valeriană, și înghite una, așa, de somn ușor. După 3, 4 zile, capsulele de somn și relaxare vor deveni istorie, dacă respecți regulile jocului, acelea impuse de propriul organism.
Atitudinea corectoare 4. Vara este fantastic de relaxantă la răsărit și la apus! O plimbare pe sub o cupolă de copaci, zi de zi, este rețeta echilibrului perfect, dacă există perfecțiune în existența asta!
În mai puțin de două săptămâni, ficatul tău își va recăpăta vitalitatea, inima va pompa mai cu ușurință și cu la fel de mult spor, picioarele nu-ți vor mai fi atât de grele, iar oboseala va fi înlocuită cu o stare reală de bine.
Stresul oxidativ pune pe butuci un organ sau altul. Este semnalul că nu am respectat regulile propriei naturi umane, dar și propriei naturi … universale.
”Eprubetele” se vor umple cu esențe de bine, perfect echilibrate cantitativ și calitativ. Important este să nu hrănim vinovăția, să ne simțim liberi, creativi, sănătoși, voioși și frumoși!
Dana Dumitra Dumitrache
Psihoterapeut
Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog (www.elacraciun.ro) şi se menţionează autorul (Dana Dumitrache Dumitra, www.danadumitrache.ro). Acest articol (cu teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul autorului explicit al autorului, cu atât mai mult, nu pot fi preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul on-line/offline.