Categorie: Psihoterapie Adulti

Dacă mi-ar fi pus cineva întrebarea asta la 20 de ani, i-aș fi răspuns cu o altă întrebare: există o diferență? Aș fi aflat, probabil, răspunsul, și i-aș fi răspuns cu seninătate că dragostea este fără cusur! Cum să nu-ți dorești să fii îndrăgostit? Oooo, și câte argumente aș fi avut în apărarea dragostei!

Dar, să-i dăm Dragostei ce-i al Dragostei!

Considerente neurofiziologice ale dragostei:

În dragoste/îndrăgostire, creierul nostru emoțional (nodul amigdalian și hipocamp) este hiperpotențat. Sunt niscaiva neurotransmițători și hormoni care stabilesc regulile la nivelul creierului și implicit la nivelul trăirilor emoționale și ale comportamentului nostru, verbal, nonverbal: dopamină (crescută), noradrenalină și serotonină (scăzută), estrogen, testosteron, endorfine. Sunt neurotransmițători și hormoni care au legătura cu starea de nou, de atracție sexuală, de euforie, de libido sexual, de recompensare. Pe termen lung, activitatea acestor neurotransmițători și hormoni, din starea specifică îndrăgostirii, stresează organismul! Cum bine zic unii specialiști în ale psihologiei, prin cercetările lor cantitative, dragostea NU durează mai mult de 18 luni. Intervin mecanismele de apărare proprii. Să mori din prea multă dragoste, nu e o glumă și nici un mit! Până la urmă ajungi să te îmbolnăvești, somatizând acest stres care este dragostea!

Și să-i dăm Iubirii, ce-i al Iubirii:

Iubirea, forma aceasta de atașament pe care generic o numim ”iubire”, este sănătate curată! Și este vindecătoare pentru că la nivelul neurochimiei este implicat hormonul iubirii, adică oxitocina (femei) sau vasopresina (bărbați). Mai este denumit și hormonul monogamiei, ambii hormoni (feminin și masculin) având și rol de reglaj/diminuare a temerilor și de creștere a nivelului de încredere. Oxitocina diminuează durerea în timpul travaliului din timpul nașterii și crește instinctul matern. Dar amplifică și capacitatea empatică a individului: simți la unison ce trăiește partenerul tău, te identifici cu emoțiile și cu trăirile sale. Iubirea autentică nu doare, nu provoacă suferință, tocmai pentru că ești protejat de griji/temeri, ești empatic și încrezător în partenerul tău și în relația voastră.

Cum știm că suntem îndrăgostiți?

1. Te gândești intens la persoana de care ești îndrăgostit și simți o atracție irezistibilă față de tot ce este această persoană. Sexualitatea este pionul cheie al relației!

2. Adormi greu și creierul tău este hiperactiv până târziu, în noapte. Visezi cu ochii deschiși, creezi scenarii, porți un dialog interior cu cel de care te-ai îndrăgostit.

3. Comunici mai ușor și mai bine, ești magnific la nivelul discursului interior și nu numai!

4. Ești mai generos decât de obicei și plănuiești îndelung momentele romantice dintre voi! Ești mai atent la propria imagine și investești în zona asta. Ești mai poet, inteligența este mai ascuțită, ideile vin în cascadă.

5. Ai deficit de atenție când vine vorba de activitățile de rutină, adică ești cu capul în nori. Auzi și nu auzi ce se vorbește la câțiva centimetri de tine!

6. S-ar putea ca, pe termen mai lung, să se instaleze și starea de surescitare/iritabilitate, pentru că ai decompensat rezistența la frustrare.

Cum știm că iubim?

1. Vrei să-ți petreci tot restul vieții lângă această persoană. Indiferent de ”oportunități”, balanța înclină greu spre menținerea relației.

2. Te simți confortabil cu tine și cu el. Nu faci eforturi pentru a îmbunătăți părți imperfecte ale tale.

3. Îl/o consideri prietenul tău/ta de nădejde. Știi că este sprijinul și echilibrul tău, te simți securizat/securizată în relația cu el/ea.

4. Ierți ușor și uiți repede. Conflictele sunt doar furtuni scurte de vară, iar împăcările sunt line, dar autentice.

5. Te simți mai încrezător, construiești mai mult și mai durabil în spațiul vieții tale sociale și profesionale.

6. Ai o mare rezistență la frustrare pentru că știi deja că un comportament problematic al partenerului nu reprezintă un atac la persoană, ci o reacție care are la bază o cauză fiziologică/emoțională.

Nu e musai, când iubim, să trecem și prin fazele îndrăgostirii. Faptul că nu ați fost îndrăgostit/îndrăgostită de partener/parteneră, nu înseamană că nu iubiți profund și că nu sunteți iubit/iubită.
Cu mintea și cu experiența afectivă de astăzi, aș zice că dragostea trece, dar iubirea rămâne și poți să o trăiești și dincolo de viață.

Îndrăgostiților le doresc să treacă încrezători în următoarea etapă afectivă: IUBIREA!

Dana Dumitra Dumitrache

Expune-te, acționează, învață, acceptă.

Sintagma ”aș vrea să fac, dar n-am încredere în mine” aproape că se identifică, în mecanismele de apărare ”fără număr” cu tragedia poporului român: are cu ce, dar nu îndrăznește să facă. Are și de ce, dar nu se vede capabil să iasă din conjunctura nefavorbilă de viață. Are și soluții, dar nu ”poate” abandona experiențele ciclice, complet anoste de viață, nu ”poate” ieși din situațiile conflictuale, nu ”poate” părăsi mecanismele de autoabuz , nu se ”poate” delimita de sărăcie, de neiubire, de boală, de nemulțumire, de ”ne”credință.

Vreau să fac, dar nu mă simt în stare, nu mă simt capabil, nu mă văd reușind, construind, fiind sănătos, fiind iubit, fericit, mulțumit, împlinit.

Și de ce nu te simți în stare?

Pentru că … nu am încredere în mine. Trebuie să mă împingă cineva de la spate. Păi, n-am resurse, n-am pe cineva ”în spate”, n-am curaj, n-am bani, n-am motivație, n-am energie s.a.m.d. .

1. Stop mecanismelor cognitive distorsionate: totul sau nimic, alb-negru, etichetarea (sunt un nimic/rahat, nu sunt în stare de nimic), blamarea (eu sunt de vină), judecata afectivă (starea afectivă identifică realitatea), imperativele (trebuie, neapărat), suprageneralizarea (întotdeauna, niciodată), concluzii pripite (credințe false), negativismul/negarea oricăror experiențe pozitive. Destructurezi sabotorii acestui tip de gândire prin minima conștientizare!

– Conștientizează, înlocuiește cu antonimul cuvântului/raționamentului/credinței/gândului distorsionat: fac treptat, se poate și altfel, sunt în stare să fac, am greșit, deci am învățat din asta și sunt capabil să acționez diferit, pot să descopăr că ceea ce inițial am respins, iar astăzi îmi place, nu e un capăt de lume dacă lucrurile se desfășoară diferit, dimpotrivă, voi găsi beneficii în noua lor orânduire, mă hrănesc din experiențele pozitive din trecutul propriu sau din trecutul altora, sunt modele care mă inspiră și mă motivează.

2. Stop automatismelor verbale/de gândire, dobândite sau moștenite: nu am încredere în mine. Pur și simplu NU MAI SPUNE ASTA despre tine. Nu o să mai ieși din cercul vicios și parazitar al acestei afirmații cu forță de jurământ!

– Dacă eu nu am încredere în mine, atunci cine? Dacă eu nu mă iubesc, atunci cine? Dacă eu nu mă respect, atunci cine? Privește-te în oglindă cu ochii compasiunii, cu ochii unui copil inocent și capabil să se bucure de tot și de toate și află ceva important despre tine. Vei descoperi, în pofida tuturor eforturilor tale de a denigra ceea ce ești sau faci că MERIȚI să îți oferi încredere, respect, iubire.
3. Stop inacțiunii. Nu am energie să fac, nu mă simt în stare să mă duc, nu îndrăznesc să sun, nu sunt capabil să alerg, să dansez, să pictez, să comunic s.a.m.d. .
– Acționează. Acțiuni zilnice. Astăzi mă informez, mâine, mă inspir din experiența de reușită a altuia, poimâine urmez un curs de perfecționare, mă întâlnesc cu cineva care poate să mă ajute cu un contact valoros, sau scrii zilnic, fix la aceeași oră, oricât de puțin, până când cartea ta e gata de trimis editorului, de transmis în on-line s.a.m.d. .

4. Stop judecăților venite din afara ta! Opinia celuilalt nu contează dacă viziunea ta despre un lucru este diferită de a sa, în contradicție cu dorințele și credințele sale. Fă curățenie în cercul tău de relații și abandonează/exclude persoanele excesiv critice, judecative, negativiste, excesiv autoritare, în nevoie de control. Elimină balastul influențelor externe nefaste. Fii centrat pe dezvoltarea și pe dorința ta de reușită și de împlinire.

5. Expune-te oricărei experiențe care te poate ajuta să te dezvolți, să crești profesional, social, uman, să dobândești aptitudini și atitudini. Treptat, vei constata că nu mai ai trac, că te descurci admirabil în ”n” situații, că poți să faci acel lucru, care, nu mai departe de ieri, părea imposibil de realizat, că știi mai mult, că poți să faci tot ceea ce te inspiră și te alină, te completează și te motivează. Cuvântul cheie: expune-te! Fă! Deschide ușa aceea și comunică! Nu contează dacă, pentru început crezi că nu ai energie, că îți tremură fusta sau pantalonii pe tine de emoție, că te bâlbâi, că te înroșești, că nu pricepi, pentru început, o iotă din pasajul acelei cărți sau din algoritmii acelui program de grafică. NU contează cum te simți la începutul acelui parcurs de drum. Ci cum trăiești victoria, reușita!

La finalul oricărui eșec spune ”mulțumesc”, am învățat ceva important despre și din această experiență! Sau, dacă nu ai învățat încă, cu mijloacele tale de decriptare, de înțelegere din acel moment al existențial, te asigur că vei extrage învățămintele autentice un pic mai târziu, dar exact la momentul potrivit! Mulțumește-ți ție că ai reușit, că ai avut curaj să acționezi, să nu abandonezi, să nu te demotivezi. Mulțumindu-ți, descoperi că merită să ai încredere în tine, în resursele tale de realizare și de împlinire.
Dana Dumitra Dumitrache
psihoterapeut

În materialul trecut am argumentat asupra necesității salvării unei căsnicii. Am adus în discuție faptul că nu știi ce ai pierdut decât atunci când experimentezi pierderea; cu mintea ”de acum”, mai bine zis, cu mecanismele maturității emoționale, afective, financiare, spirituale, de ce nu, descoperi tardiv că n-ai făcut tot ce ar fi fost util să faci pentru ați salva căsnicia. De asemenea, nu ai știut ce pârghii de relaționare să apeși ca să trăiești împlinirea și armonia în cuplu. Toți venim cu ”bagaje” în relația de cuplu. ”Bagaje” însemnând răni emoționale nevindecate, comportamente inconștiente/învățate, temperament, stil de relaționare, stil de atașament, personalitate etc . .

Subliniam faptul că un comportament violent/agresiv nu prea are leac, odată învățat/manifestat în mod repetat, iar dacă are, prin dorință sinceră și exercițiu (reglarea unor mecanisme emoționale și cognitive deficitare), atunci trebuie foarte bine declinat acest deziderat de vindecare de agresivitate și violență asumat de partenerul de cuplu cu acest comportament problematic , profund traumatizant pentru partenerul victimă. Nu reiau consecințele pe care le implică abuzul emoțional și fizic sau violența în cuplu și familie (copii).

Ce poți să faci pentru a trăi o experiență de cuplu și de familie împlinită:

1. Construiește și menține relația de prietenie cu partenerul tău. Magicele (minim) 30 minute (ZILNICE!!!) de calitate petrecute împreună, la un ceai, cafea, dimineața sau seara; in spațiul acesta puteți comunica liber, ascultând activ, împărtășind tot ceea ce vă inspiră, ceea ce vă preocupă, ce vă împacă sau vă liniștește.

2. Nu vă zgârciți cu gesturile de tandrețe și de apreciere, inclusiv prin cuvinte, prin mici daruri, prin îmbrățișări, cuvinte de alint, de motivare extrinsecă, prin săruturi platonice.

3. Ajutați-vă partenerul la treburile casnice, fie acestea și negociate. Fără să vă mai spună a ”n” oară. Meritați, la final, un feedback drăgăstos sau unul de minimă apreciere! Ideal ar fi să vă manifestați aprecierea de fiecare dată, pentru că întăriți, astfel, comportamentul bun.

4. Sprijiniți-vă visele unul altuia! Să visezi si să îți urmezi visul, activ implicat în realizarea acestuia este o nevoie umană fundamentală, asemenea iubirii. În ultima sută de ani oamenii au evoluat, iar nevoile de ordin superior au întâietate în călătoria aceasta care înseamnă simplu, dar și sacru ”VIAȚĂ”.

5. Acceptați problemele care nu pot fi rezolvate, care țin de personalitate, temperament, stil de relaționare sau de atașament. Acceptarea va conduce la iertare, împăcare, deci la absența reacțiilor emoționale conflictuale.

6. Păstrați vie comunicarea intimă dintre voi. Sexul a fost prea mult blamat în ultimul sfert de mileniu.
Bărbatul găsește comuniunea emoțională în actul sexual, iar femeile, de cele mai multe ori, în preludiu.

7. Iartă-mă! Să o spui sincer, onest. Este prana (respirația) familiei . Reglează tensiuni, frustrări, mecanisme de apărare, maturizează, vindecă.

8. Evitați criticile neconstructive sau judecățile. Folosiți cât mai des comunicarea asertivă, asigurați-vă că ați înțeles ce a stat la baza problemei, reformulați, oferiți opțiuni sau soluții.

9. NU manifestați dispreț sau sarcasm în relația de cuplu! Disprețul are o singură finalitate: divorțul/despărțirea.

10. Spuneți des ”TE IUBESC”. Iubirea este o nevoie fundamentală a omului. Nu putem trăi fără EA. Faceți gesturi pline de iubire. Nu confundați comportamentul compulsiv din iubire cu iubirea neîngrădită de judecăți, nevoi, dorințe, condiționări, gelozie s.a.m.d. . Un cuplu sănătos nu face economie de aceste două cuvinte, acestea vin în mod natural, magic, aș spune.

Cristina Niculescu, prietenă dragă de suflet, făcea o remarcă într-o postare la materialul trecut, care se potrivește minunat cu finalul acestui material: ” As mai adauga un punct: pentru că partenerul iti este, intotdeauna, fara exceptie, oglinda. Ce nu iti place la el, nu rezolvi fugind de el, ci asumand rezolvarea in tine a acelor aspecte. Nicicand nu a fost mai greu, frumos, dureros dar si vindecator sa iti vindeci ranile oglindite cu atata claritate in cel din fata ta, partenerul/partenera de viata… Parerea mea. Va pup”
Iubiți-vă! Iubirea nu se măsoară, se trezește, se întreține, se perpetuează. Se trăiește.
Dana Dumitra Dumitrache

În ultimii 20 de ani, familia a trecut pe modul ”postmodernism”. Femeia și bărbatul sunt cât de egali, cu sine și cu societatea, vor ei să fie! Talerele balanței au fost înlocuite cu display-ul cântarului electronic, care îți cântărește tot ce vrei tu să fie cântărit pentru tine: idei, comportamente, atitudini, credințe. Și dacă ar fi doar cântăritul, dar era electronicii nu se dezminte, valorile sunt bine cumpănite, apoi comparate, inserate în grafice și raportate la ”anume” dinamici și livrate instant beneficiarilor. N-ai nicio grijă.

 

Cântarul nu are cum să greșească … răspunsurile infailibile. În TEORIE.
Nunțile sunt pretexte pentru divorțuri amiabile. Experiența căsniciei, la final, încape pe o pagină, cel mult două, de Word. Unii mai și petrec la divorț. Nu e o metaforă. Oamenii sunt dispuși să se despartă cu … cântec, prieteni, flori, îmbrățisări, pupături, alcool și urări de bine și de fericire. Copiii, dacă au apucat să vină pe lume, sunt consiliați de psiholog și, în rest, sunt bine. Admiți că sunt bine. Normalizarea relocării, despărțirea și, apoi, împărțirea copilului, prin regulile custodiei comune, au respectat litera cărții de psihologie a copilului și buchea legii.

Asta, în cel mai fericit caz. Dacă divorțul e cu plânset și urlet, atunci realitatea se schimbă, pentru că e guvernată de furie! Și încă ce furie! Se poate perpetua în timp. Furia este ca un tăvălug. Se oprește la un moment dat, dar face ravagii în cale. Nu te simți vinovat, dar găsești vinovați. Nu ai vină, dai vina … . Și stai și te întrebi de ce se mai căsătoresc cei doi protagoniști!? Ai jucat la nunta lor, ai lăcrimat la botez, te-ai crucit la divorț. Ți-ai exploatat inteligența, fiind suport pentru cei doi sau doar pentru unul singur. Căci, mde, principiile sunt principii și prietenii, prieteni.

Motive de divorț: înșelat, agresat, abuzat, lipsă de comunicare, plictiseală, îndrăgosteală, stres (workaholism, lipsuri financiare), inclusiv certuri interminabile, din te miri ce, neasumarea responsabilităților etc . .

Abuzul emoțional și agresiunile fizice și verbale repetate nu au leac, cel puțin în practică (în terapie, vindecarea emoțională cere timp si disponibilitate 100% din partea clientului), deci … zona aceasta trebuie tranșată categoric. Tot ce e toxic/ abuziv merită eliminat, altfel te trezești la 30 de ani că simți și arăți de 60, iar organismul tău e la un pas de colaps, adică la un pas de o afecțiune incurabilă și de clacare emoțională și mentală.

Restul motivelor pot fi negociate și rezolvate parțial sau total, iar frustrările și angoasele vor fi vindecate, deci un divorț în minus pe planetă.
La nivelul mentalităților/credințelor false, să lupți pentru căsnicia ta, în societatea postmodernă, pare un demers sortit eșecului. Iar terapia de cuplu/de familie, o pierdere scumpă de timp sau … un alt mod de ați ostoi vinovăția și de ați (re) confirma alegerea.
Și totuși … . Nu poți să știi ce pierzi, dacă nu ți-ai asumat pierderea. Cunosc foști parteneri de cuplu care se URĂSC, despărțiți fiind, și după 20 sau 30 de ani! Și sunt la limita dintre viață și moarte purtând resentimente și știind că n-au iertat un om și/sau o experiență de viață. Și dacă îi apropii un pic, măcar la nivelul cuvintelor, constați că oamenii ăștia doi încă se iubesc, în spatele urii!
Multe căsnicii merită colacul salvator al iertării, prin iubire, iubirea aia neguvernată de ego. Beneficiile iertării vin mai târziu, dar vin sigur și sunt sublime. Pe parcurs, afli că ai învățat să iubești cu sufletul, să ierți cu inima, să accepți cu mintea mult înțelepțită (matură).

De ce merită să-ți salvezi căsnicia?
1. Pentru că n-ai aflat, încă, totul despre tine, despre nevoile, despre dorințele, despre neputințele tale. Vorba românului: nu da vrabia pe cioara de pe gard. Pe măsură ce te maturizezi emoțional, afectiv, spiritual, constați că toată scara ta de valori este cu susul în jos și că ai fi fost mai împlinit dacă … .

2. Pentru că el este un tată fără cusur sau ea este o mamă exemplară și ești dispus/dispusă să înveți din oglinda aceasta. De cele mai multe ori, un comportament îl discerne pe celălalt. Implică o nevoie similară. Poți învăța din ceea ce face bine partenerul tău și poți accepta că și el are o nevoie asemănătoare în relația cu tine. Gesturile mici determină apariția schimbărilor mari, esențiale. Un gest de alint transferat soțului/soției, un cuvânt ghiduș, de suport, de motivare și laudă, o acțiune responsabilă, neașteptată, din partea ta, poate schimba, treptat, atitudinea partenerului de cuplu și percepția ta despre el/ea și despre faptele sale.

3. Pentru că, cel puțin două segmente ale vieții voastre împreună sunt funcționale (financiar/material, social-comunicare, sexual/afectiv). Nimic nu e perfect în lumea aceasta, în afara divinului din tine și din cel/cea de lângă tine.

4. Pentru că iubirea pentru el/ea este doar amorțită/păcălită de comportamentele problematice ale amândurora și merită să o recalibrezi la noile nevoi/cerințe și dorințe. Aici ai avea nevoie de un terapeut sau de un ”sfătuitor” cât de cât echilibrat, onest cu sine și cu tine. Minunile nu se întâmplă peste noapte, de asta poți fi sigur/sigură!

5. Pentru că, în ani, amintirea evenimentelor trăite împreună, la bine și la greu, sunt sipete de bucurie și recunoaștere personală și au darul de a întări credințele autentice, sănătoase, din conștiința copiilor, nepoților și strănepoților. Vine o vreme când amintirile comune vindecă mai mult decât ”N” medicamente și decât tot atâtea strategii terapeutice, laolaltă.

6. Pentru că, dacă tu nu ești vindecat/vindecată de tarele experiențelor dureroase timpurii(copilărie/adolescență/debut de maturitate), moștenite și dobândite, ai toate șansele să tragi (tot) un loz necâștigător, cu alte cuvinte, să cazi din lac în puț. Din experiență o spun: vindecarea emoțională proprie reglează dinamica din cuplu și o reașează pe baze noi, mult mai puternice, mai stabile.

7. Pentru că nu ai făcut încă toate gesturile de iubire și de iertare de sine (s-ar putea să constați că nu te-ai iubit niciodată și că ești doldora de paternuri de vină), deci nu ai aflat că îl/o poți iubi și ierta fără cine știe ce travaliu, pe cât de dureros, pe atât de revelator. Pentru că doar iubindu-te și iertându-te, eliberezi toxinele emoționale care stau la baza oricărui comportament indezirabil (problematic) propriu și prin extensie senzitivă (cuplul este un unic organism), îl/o eliberezi și pe cel/cea pe care îl/o ții prizonier/prizonieră în războaiele tale, cu tine și cu el/ea sau cu alții. El/Ea este o reflexie a ta, cu toate umbrele și strălucirile tale.

 

 

Din când în când, o căsnicie merită salvată!

Dana Dumitra Dumitrache
psihoterapeut

În săptămâna care a trecut am lansat manifestul pentru o minte limpede si pentru un Eu conștient mai matur, mai puternic! Limpezimea si maturitatea sunt conturate de eliberarea de sub influența mesajelor auzite și rostite de-a lungul vieții, de regulă, nesănătoase și sabotoare pentru împlinirea noastră.

Devenind conștienți de moștenirea primită prin comunicare directă și indirectă, anulăm orice potențial efect nociv al acestora asupra calității vieții noastre.
Să faci curățenie în sipetele minții conștiente și inconștiente este o prioritate pentru propria împlinire, mai ales acum, la debut de an nou.
Orice afirmație auzită în mod repetat la oamenii importanți din viața noastră, în special, în copilărie, când discernământul nostru nu este tocmai … consolidat, are forța unui jurământ. Fără să știm, dar și cu voie, ne vom strădui să-i menținem viu conținutul, deci, sentința, prin tot ceea ce facem la nivelul gândirii sau al acțiunilor noastre. Același efect neconstructiv o au și afirmațiile proprii, dar și mesajele pe care le transmitem copiilor și nepoților noștri. Cum spuneam, de cele mai multe ori, nu avem habar de influența nefastă a acestor mesaje asupra vieții noastre. Nu avem habar că ne sabotăm calitatea vieții într-un mod mai profund decât ne-am dori-o! Și o facem magistral, pentru că, implicăm în angajamentul nostru forța inconștientului. Suntem prizonierii acestui demers autodistructiv propriu și e cu atât mai dramatic, cu cât nici măcar nu conștientizăm asta!

Cum destructurăm aceste influențe?
1. Prin conștientizare. Folosiți exercițiul pe care vi l-am pus la dispoziție în materialul trecut (tabelul).
2. Prin reformulare. Luați fiecare afirmație și rescriți-o astfel încât să capete un sens nou, constructiv și pozitiv. Exemplu: ”Oamenii sunt răi!” . Modificăm conținutul și încărcătura mesajului astfel: ”Sunt încrezătoare în oamenii pe care îi atrag în mod conștient în existența mea și știu să apreciez corect valoarea fiecăruia, conform personalității, caracterului și comportamentului lor în relație cu mine, știind că ei sunt o oglindire a ceea ce sunt eu însămi.”
3. Când reformulați, încercați să surprindeți și mecanismul fricii din spatele afirmațiilor primare/inconștiente în primă fază, și să-l destructurați prin aceeași argumentație, în completare.
4. Mențineți o vreme, în câmpul minții, aceste noi afirmații. Ori le citiți zilnic, vreme de câteva zile, ori le printați și vi le fixati pe un perete aflat în raza voastră vizuală, seara sau dimineața.
5. Ajută si afirmațiile cu rol de rugăciune: Vreau să schimb perspectiva acestei afirmații greșite, sabotoare, cu un conținut corect și constructiv, astfel încât să fiu artizanul propriei împliniri și să pot transmite generațiilor viitoare o realitate internă echilibrată și constructivă, conform legilor nescrise ale Sinelui meu Superior. Dacă sunteți credincios/religios, puteți apela la Discernământul Divin ”conform Iubirii și Înțelepciunii Tale, Doamne”.
6. Finalizați demersul acesta de anulare prin terapia iertării. Iertați comportamentul și persoanele implicate în afirmațiile nesănătoase moștenite de voi, dar și pe voi înșivă. Rostiți clar ”Te iert complet” și ”Mă iert complet”. Sondați în voi înșivă calitatea aceasta a iertării. Este autentică? Puteți rosti și o rugăciune/mantră, pentru binecuvântare. Sau puteți medita, dacă practicați meditația.
Dacă vă este greu să reformulați afirmațiile moștenite sau dobândite, nu e nici o problemă. Le rescrieți așa cum vă pricepeți, așa cum simțiți si mi le puteți transmite și mie pentru supervizare. Vă voi răspunde cu toata credința mea de bine și cu toată priceperea profesională de care pot să dau dovadă.

 

În rest, să aveți parte de un an 2015 cu adevărat minunat, la finalul căruia să trageți linie și să decideți că ați ieșit învingători, simțindu-vă recunoscători pentru ceea ce sunteți și pentru ceea ce ați dobândit și simțit și pentru ceea ce aveți, dar și pentru ceea ce dăruiți mai departe!
Dana Dumitra Dumitrache

Luați o foaie de hârtie și împărțiți-o în trei sau patru coloane.
Pe prima coloană scrieți afirmațiile/sfaturile/automatismele verbale ale bunicilor (ceea ce vă amintiți), dacă ei au jucat un rol important în existența voastră; coloana doi să conțină afirmațiile/sfaturile/automatismele verbale ale mamei (idem); pe coloana trei scrieți afirmațiile/sfaturile/automatismele verbale ale tatălui (idem); iar pe coloana patru enumerați afirmațiile/sfaturile/automatismele verbale proprii.

Este important să încercați să vă amintiți tot ceea ce ați auzit, dar și ceea ce ați declarat voi înșivă, în momente faste sau nefaste. Și le treceți pe foaia de hârtie sau pe pagina word.
O să vă dau un exemplu. Bunica ne tot repeta, nouă, nepoatelor sale, expresia ”Banii sunt ochiul dracului”. Mama completa cu ”mai bine sărac, decât bogat și spurcat”, iar tata finaliza apoteotic: ” lasă, că avem atât cât trebuie! Ce-i prea mult strică!”.
Cum ne-a marcat existența conținutul acestor mesaje pe care le-am auzit în ”N” contexte și le-am preluat și introiectat ca fiind jurăminte (afirmații sacre)? Ne-am străduit să le materializăm, adică să le trăim ca atare. Am făcut tot ce ne-a stat în putință să nu depășim linia de bunăstare. Și asta chiar în mod INCONȘTIENT. Dacă ne simțeam prospere, intervenea sentimentul de vinovăție, acela viclean, de care n-avem habar, pentru că acționa din subteranul conștiinței noastre și destructura abundența creată. Mi-au trebuit vreo 30 de ani să îmi înțeleg parcursul și să aflu de unde mi se trage nevoia de a împărți cu alții tot ce am și de a munci mult pe bani puțini! Astăzi, situația se vede diferit. Și se trăiește la fel.

 

 

Am conștientizat, am iertat, am înțeles în mod profund, am schimbat perspectiva afirmațiilor greșite și a valorilor false din existența mea. Prosperitatea nu mi se mai pare un balaur care trebuie înfruntat și ucis. Dimpotrivă. Este o manifestare a unei conștiințe extinse, morale și sănătoase. Și o trăiesc recunoscătoare.
Ați iubit și existența v-a separat? Ați declarat, poate, într-un acces de furie sau de disperare: ” Cum te-am iubit pe tine nu va mai iubi pe nimeni”, sau ”Bărbat/femeie ca tine n-o să mai întâlnesc niciodată!”, sau ”cine o să mai ia pe mine (cine o să te mai ia pe tine!), amărâtă așa cum sunt și cu doi copii?”. Sau, i-ați comunicat celui/celei care v-a trădat așteptările ”ca mine n-o să te mai iubească nimeni!”.

Cum acționează aceste afirmații ale noastre sau ale oamenilor importanți, din viața noastră? În primul rând, îi ținem captivi în câmpul psihic / în conștiința noastră / în memoria noastră celulară pe cei care ne-au încurcat socotelile și ne-au rănit. Fără să știm, n-am încheiat, n-am rupt legătura emoțională cu aceste persoane. Rana va fi oricând reactivată. Iar paharul este plin: ce vine bun și bine pentru voi, se revarsă. Nu vedem, nu simțim, nu atragem, nu primim.

Un alt exemplu de jurământ/credință falsă: ”oamenii sunt răi”; ”ferește-te de cei care pot să-ți facă rău”, ”prietenii pot oricând să te trădeze”. E lesne de înțeles cum ne sabotează aceste credințe, moștenite sau dobândite! Vom face totul, mai degrabă inconștient decât conștient, să putem demonstra veridicitatea acestor afirmații auzite sau ”glăsuite”. Și vom atrage/vom fi atrași fix (de) acei oameni alături de care să experimentăm logica/firescul afirmațiilor noastre.

Practici de rememorare
Ca să îmbunătățiți calitatea reamintirii, practicați timp de două minute respirația în patru timpi: inspirați adânc, țineți 4 secunde aerul în plămâni, expirați până la vârful plămânilor, șuierător!
Ascultați muzică de relaxare, sau/și priviți fotografiile celor care v-au fost sau vă sunt bunici și părinți. Contemplați propria viață și aflați când și în ce mod ați folosit afirmația sacră (este completată de o emoție). Puteți să folosiți și rugăciunea/mantra.

 

 

Importantă este alfa sau tetha care va fi generată de creier prin aceste practici. Undele acestea cerebrale vor ajuta la introiectare și la reamintire.
Și afirmațiile pozitive pot fi sabotoare.

Și afirmațiile cu încărcătură aparent pozitivă poate să vă saboteze calitatea vieții. Exemplu: ”Dacă înveți foarte bine, vei ajunge departe!” sau ”Dacă înveți de zece, atunci meriți să primești x lucru”, sau ” Să-ți intre bine în cap: înveți, primești/ai, nu înveți, nu primești/ai!”.
O să învățați, agățați de o falsă cunoaștere, fără oprire. O facultate, două, trei. Un doctorat. Calificări peste calificări! Sună bine, pare bine, dar, la final, când tragi linie afli că suferi de probleme emoționale (perfecționismul și complexul inferiorității sunt pietre de moară, greu de dus și mai ales, greu de gestionat), că organismul tău este în regres, prin suprasolicitare, că nu te mai poți bucura de multe, în viața aceasta, că neglijezi aspecte importante din VIAȚĂ!

Dacă ați rezonat cu realitatea aceasta, dacă ați acceptat că sabotorii aceștia există și se manifestă cu larghețe în existența voastră, atunci este vremea să schimbați perspectiva puterii lor în alegerile și trăirile voastre.

Acum, la început de an 2015!
Articolul viitor va conține procedura de anulare a înfluenței afirmațiilor cu rol de jurământ în viața voastră.
Nu uitați: calitatea vieții noastre să ne fie izbânda. Stă în puterea noastră să trăim împlinirea.
Dana Dumitra Dumitrache

De multe ori, în terapie, cel puțin, în ultimii ani, am auzit sintagma ”nu-mi mai trebuie bărbat”. Sunt femei care se simt liniștite și împăcate în cvasi-singurătatea lor. Spun ”cvasi” pentru că, multe dintre cele care afirmă că nu le mai trebuie ”bărbat” sunt și mame.
Sau, recunosc, în cele din urmă, cu jumătate de gură că ”dacă ar fi să fie”, atunci ”să fie”. Păi, cum să fie, dacă nu faci nimic!” Pică pară mălăiață” în era aceasta a grabei, a tehnologiei și a workaholics-mului are valoare de nonsens.
Sabotorii împlinirii romantice.
În spatele singurătății tale, în care, teoretic, te simți confortabil, se pot ascunde răni emoționale vechi, nevindecate. Frici neconștientizate, inclusiv frica de eșec (Cine știe ce ”poamă” primesc în viața mea!) Sau frica aceea că nu vei întâlni bărbatul anume … perfect, conform unui model inconștient (tata, bunicul). Și tot sabotori ai împlinirii proprii sunt negațiile: nu vreau un bărbat care să facă … cine știe ce, să fie imoral, infantil, agățat prin ombilicul emoțional de mamă etc. . Jurămintele moștenite – auzite la mama, tata, bunici sau dobândite – le-ai afirmat, cu tărie, singură de-a lungul vieții (cu rol și forță de materializare) conștientizate sau nu: decât să stau cu un bărbat ”așa și pe dincolo”, mai bine lipsă”; ”pe mine nu mă iubește nimeni” ”parcă sunt blestemată, numai bărbați cu probleme atrag” s.a.m.d..

Ei bine , ai aflat deja că EMOȚIILE dureroase nevindecate, dar și fricile/temerile sunt sabotorii împlinirii tale matrimoniale sau romantice.

Dragele mele femei frumoase, generoase, iubitoare, spumoase cognitiv (deștepte), meritați să fiți iubite, să fiți admirate, să fiți îndrăgostite! Până una, alta, dacă vreun sabotor dintre cei mai sus menționați, vă dă ghes la nefericire și însingurare, faceți o vizită unui psiholog terapeut! Nu-i o rușine și nici nu suferiți de vreo tulburare psihică. Este un demers menit să anuleze sabotorii, prin conștientizare, prin strategii terapeutice de iertare, de introiectare a ceea ce ați simțit și trăit dureros de-a lungul vieții și, în final, decizia de a consulta un psiholog vine și cu o dorință reală de schimbare și de împlinire, inclusiv romantică și matrimonială.

Evrika, vorba lui Arhimede!
De ce să fii iubită și de ce să iubești romantic.
1. Pentru că iubirea vindecă inima, multiplică sufletul (proliferează LUMINA), deschide și reîntregește mintea și vindecă trupul! Da, IUBIREA vindecă inclusiv organismul uman.
2. Transformările care au loc la nivelul neurochimiei creierului (reglajul dopaminei, noradrenalinei, serotoninei și chiar a acetilcolinei), atunci când iubim, dar și atunci când suntem îndrăgostite, potențează funcțiile creierului, potențează sentimente pozitive profunde, starea de echilibru, starea de siguranță și de încredere, nevoia de a împărtăși, molipsitoare pentru ceilalți, cu oamenii dragi din jurul nostru, ceea ce suntem, ceea ce simțim și ceea ce gândim.
3. Iubirea unui bărbat, împărtășită de tine, este în sine, terapie. Este nevoie de timp, de încredere, de credință ca, în cele din urmă, prin iubirea autentică pe care o simțiți unul față de celălalt, Eu-rile tale rănite (în diferite etape și momente de viață) să abandoneze reduta mecanismelor de apărare și să reîntregească ființa ta actuală, mult mai matură afectiv, mai înțeleaptă, mai pregătită pentru iubire.
4. Existența în cuplu, sau în interiorul familiei extinse, prin apariția copiilor, conferă femeii siguranță, protecție, adoarme sau poate, chiar, elimină, rănile de abandon sau de sărăcie (temeri fundamentale moștenite sau dobândite).
5. Discuțiile dintre voi doi, pe diverse teme, sunt absolut magice, atunci când iubești și ești iubită! Cafeaua, zorii de zi, amurgul petrecut împreună, sunt elixirele vieții voastre. Sunt poduri peste ape tulburi, atunci când un plan al vieții tale de femeie, de om social și profesional, nu funcționează normal sau la parametri maximi.
6. Dragostea dintre voi trezește femeia și o inspiră! Să te simți femeie dorită și la 80 de ani este tot MAGIE, este alchimie, este tinerețe emoțional – afectivă – vie!
7. Un bărbat care iubește poate fi educat/determinat să fie așa cum îți dorești tu să fie. Poate să facă lucruri nebănuite pentru tine și asta în mod constant, în pofida declarațiilor lui anterioare! Exemplu: ”eu nu merg la cumpărături, nimic nu mă enervează mai mult decât să pierd timpul (dar iacă-tă că e cu coșul plin după tine)!”; ”eu nu bat covoare (dar le duce la spălătorie pentru tine)!”; ”eu nu schimb pamperși (dar o face și se trezește noaptea ca să-și liniștească odorul și să te mai lase pe tine să dormi un pic)!”.

Iubirea AUTENTICĂ/MATURĂ crește, educă, transformă, vindecă, motivează, creează spațiul armoniei în cuplu, spațiul prosperității și al devenirii voastre, ca oameni, ca ființe sociale, ca profesioniști și nu în ultimul rând, ca iubiți, ca părinți!

Dana Dumitra Dumitrache

”Toate luptele importante se poartă înlăuntrul ființei noastre.” Pedro Calderon

Pentru că, da, echilibrul din viața noastră are rădăcini adânci în ființa noastră, în resursele emoționale, cognitive/intelectuale, afective și spirituale dinlăuntrul nostru.

Pentru a duce o existență echilibrată:

1. Nu-ți reprima emoțiile și sentimentele: cele de angoasă, tristețe, deznădejde, mânie, furie … și nici cele de bucurie, de recunoștință, de iubire. Manifestă ceea ce ai de manifestat, comunică ceea ce ai de comunicat. Nu amâna să spui ”imi faci rău”, ”greșești prin acest comportament față de mine” și nici ”îți mulțumesc” sau ”te iubesc”. E sănătos să recunoști ce simți și pentru cine sau din ce pricini simți. Negatul dă putere inconștientului și-ți sabotează alegerile / deciziile când ți-e lumea mai dragă.

2. Nu te gândi că tu nu poți. Supracompensează lipsa a ceva din viața ta, dărmând bariera acestui ”nu pot” . Cu puțină voința și cu puțină creativitate și cu multă muncă, vei afla ca POȚI. Poți să joci volei fiind tetraplegic, poți să pictezi neavând mâini, poți să călătorești fără să deții cine știe ce mijloace financiare, poți să ai o căsnicie împlinită, în pofida modelelor disfuncționale din propriul istoric de viață și exemplele pot continua.
3. Nu învinovăți pe altul pentru ceea ce nu ești tu. Sau pentru ceea ce nu ai tu. Canalizează-ți energia și dorința către tine, către ceea ce vrei să faci, ce vrei să obții și ce vrei să fii. Energia pe care o consumi căutând vinovați este energie irosită. Și mai este și sabotoare pentru că te ține prizonier în resentimente, în frici, în frustrare.

4. Nu amâna experiența. Iubește, înfăptuiește, greșește, ridică-te, învață, repetă … până când vei constata că … a meritat efortul. N-ai fi fost cel care ești astăzi fără experiențele de ieri. Prea multă precauție, prea multe raționamente, prea multe strategii de reușită înseamnă prea puțină acțiune.
5. Acțiunea este mama învățăturii. Și grăbește materializarea dorințelor din mintea ta. Fă ceva, oricât de neînsemnat, pentru a materializa ceea ce îți dorești, ceea ce visezi. Vrei să scrii o carte? Scrie, zilnic, măcar jumătate de oră. Vrei să îți împlinești un vis (o vacanță în Maldive sau să participi la un curs costisitor, dar folositor carierei tale, de exemplu)? Zece la sută din câștigul lunar să fie destinat acestui scop. Banul la ban trage. Credința la credință.

6. Contribuie la împlinirea visului unui semen de-al tău. Ajută. Implică-te. Dă mai departe.
7. Investește în tine. Valorizează-ți Eu-l … intelectual, dar și cel spiritual (sic!). Citește studii de specialitate. Participă la seminarii pe tema care te interesează, vizionează filme și documentare de specialitate. Din învățăcel devii, treptat, învățător. Angajamentul acesta poate fi valoros pentru tine și pentru alții.

8. Conservă-ți sănătatea. Biologicul nu poate fi păcălit. Încă. Dar bolile pot fi prevenite. Puțin sport, alimentație de calitate, enzime, minerale și nutrienți în plus, un râs sănătos, măcar două minute pe zi, gânduri constructive, ceva dragoste, puțină iubire împărtășită, fie și cu ființele necuvântătoare, vizita bianuală, de curtoazie, la medic/psiholog, sunt pârghiile care mențin în formă organismul și psihicul uman.
9. Evadează, periodic, din noxele unui oraș, dintre betoane, praf și zgomot. Natura este cel mai bun terapeut! Comuniunea cu natura verde și albastră să te inspire, să te revigoreze. Respirația până la vârful plămânilor oxigenează creierul și eliberează tensiunea și stresul aidoma antioxidanților. Ozon să fie.

10. Nu-ți fie frică de iubire. Iubește așa cum știi: cu patimă, punând condiții, fără condiții, cu inocență, cu angajamente temporare sau pe viață, dar IUBEȘTE. Experimentând iubirea, șlefuiești piatra prețioasă care EȘTI. Desăvârșești ceea ce ești. Nu spune ”eu nu am iubit niciodată”. Afirmă că ești pregătit să iubești și să fii iubit. Vei afla că nimic nu este mai frumos și mai sănătos decât IUBIREA.
Echilibrul înseamnă stabilitate lăuntrică. Înseamnă credință. Înseamnă putință. Înseamnă discernământ. Înseamnă altruism. Înseamnă pasiune. Înseamnă iubire. Înseamnă acțiune. Înseamnă responsabilizare.
În talerele balanței tale să atârne dorința vie și acțiunea constantă.
În fond, echilibrul se bazează pe o filosofie simplă a vieții. Puține reguli, mult discernământ. Oleacă de bucurie. Nici floarea nu crește într-un mediu ostil. Nici viața ta nu va căpăta sens în haos și negură.
Dana Dumitra Dumitrache

Panoplia de frici acoperă un perete întreg din conștiința noastră. Ne vulnerabilizează sau ne călește. Balanța înclină mai mult spre vulnerabilizare. Din pricina fricilor nu trăim cea mai mare parte a vieții noastre. Terifiant, nu? Sa ai o viață și să o amâni să trăiești.

De ce să vorbesc în public, dacă amnezia temporară, tremurăturile și grimasa chinuită mă deconspiră și mă simt penibil(ă)? De ce să merg la doctor, dacă tot o să-mi dea o veste rea? Sau de ce să urc o culme de munte, dacă îmi uzez articulațiile sau mă mănâncă un urs? De ce să mă însor, dacă voi trăi ca un hamal în port sau ca o păsărică în colivie? De ce să trăiesc dacă tot ce mă înconjoară are, pentru mine, un potențial pericol s.a.m.d. .

De ce nu s-a inventat un cip care, printr-o setare, să anuleze sentimentele și emoțiile de frică (frica de obiect și frica fără obiect)? Sau … s-o fi inventat și se așteaptă ca pandemia de frică să escaladeze și să genereze cererea pe piață?

Mă rog, este și asta o soluție, dar parămi-se, cu efecte adverse.
Să revenim la soluțiile noastre nemicrocipate de eradicare a fricii.
Cum scăpăm de frici?
1. Nu ascunde frica. Las-o să persiste, o vreme, în câmpul conștiinței tale. Trebuie să știi că EA (este deja un personaj, coabitezi cu frica) este acolo, la vedere. O simți. O trăiești. Măcar știi că există. Nu recurge la soluția struțului. ” Aoleu, mi-e frică că o să fac cine știe ce formă de cancer. Hai să nu mă mai gândesc!” Și nu te mai gândești. Eventual spui o rugăciune, scuipi în sân, bați în lemn și trece. Te asigur că te păcălești amarnic: NU TRECE! Dimpotrivă, va lucra prin puterea pe care o atribuie inconștientul.
2. Confruntă-te cu frica. Destructureaz-o. Ce se ascunde în spatele acelei frici? Respiră adânc de câteva ori și lasă imaginile sau informațiile-gând să vină în mintea ta. Orice flash, orice gând sau cuvânt care îți vine în minte angajează o experiență dureroasă pe care ai trăit-o cândva și nu ai vindecat-o/iertat-o. Poate că nu ai trăit-o direct, dar nu contează pentru că te-a afectat și nu ai avut habar de umbra aceasta cu efect de traumă. Ai ocazia să ierți acel moment din viața ta sau acel blocaj emoțional care se manifestă dinlăuntrul fricii.
3. Expune-te, mai întâi la nivelul imaginației, la ceea ce te sperie. Întreabă-te, mai întâi, ce ți se poate întâmpla rău, dacă faci acel lucru. Imaginează-ți – cât mai detaliat – momentul. Și, ca să mai atenuezi din stresul emoțional la care te supui voluntar, fă ceva cu mâinile, de exemplu, în timp ce faci acest exercițiu de imaginație: spală vase, croșetează, desenează, construiește etc. . Lucrul cu mâinile, dar și respirația din diafragmă te ajută să capeți o stare modificată de conștiință ( stare alfa sau tetha); mai pe înțelesul tău, te ajută să te concentrezi pe detaliile acestui exercițiu imaginativ.

 

4. Expune-te concret obiectului fricii. Fă, pur și simplu, ceea ce te sperie. Dacă ai nevoie de susținere, prezența unui prieten de nădejde, suportiv, lângă tine, poate atenua emoția clocotitoare sau paralizantă din tine. Prima dată va fi ”vai și amar”, probabil. A doua oară, la fel; finalul este fericit, oricum, fie că îți trebuie să repeți experiența de 3 ori sau de zece ori, în cele din urmă, creierul tău va regla neurotransmițătorii care induc și amplifică frica și va antrena aria emoțiilor din nodul amigdalian, astfel încât, ceea ce te speria cândva, te face să te simți confortabil astăzi.

 

5. Consultă un psiholog specializat pe deblocări emoționale. Fricile pot fi moștenite transgenerațional si le preiei și le manifești ca frici fundamentale. Ai nevoie de accesarea acestor frici (amintiri) prin strategii terapeutice regresive. Bineînțeles, aceste frici sunt și dobândite, dar trauma a ieșit din câmpul conștiinței tale, blocate de cine știe ce mecanism mental și emoțional de apărare.

 

Nu există tratament mai bun, mai infailibil, decât desensibilizarea emoțională prin expunerea in vivo. Adică, prin trăirea afectivă a emoțiilor care te afectează atât de mult, prin trăirea directă a experienței care generează teama. Curajul de a trăi ceea ce te înspăimântă nu înseamnă absența fricii, ci confruntarea ei.

 

P.S. Legea atracției universale pretinde să gândim și să simțim pozitiv. Mai spune si să ne confruntăm cu frica și, abia după aceea, să înlocuim gândul care induce frica cu unul care să o detroneze. Unul pozitiv. Universul nu recunoaște sensul lui ”NU”. Manifestă efectul bumerang la tot ce trimiți în eter la nivel de cuvânt, gând și simțire. Exemplu: NU, nu vreau un soț alcoolic sau NU vreau o soție libertină. Hodoronc – tronc, iacă-tă, tocmai un asemenea viciu dospește în partenerul/partenera ta. DE ce-ul retoric nu rezolvă problema. Trăiești taman ce nu vroiai să trăiești: teama fundamentală/inconștientă.
Dana Dumitra Dumitrache

Ce gândesc și ce simt. Cine sunt și cine nu mai sunt. Ce mă împiedică să merg mai departe.

 

Suntem ființe emoționale. Viața are consistență și savoare în volbura aceasta a emoțiilor. Foarte rar se întâmplă ca o ființă umană să fie alexitimică, adică incapabilă să-și numească sau să își exprime emoțiile și sentimentele. Trăim bucuria și tristețea, speranța și deznădejdea, iubirea sau ura, cel puțin odată în viață.

 

În ultimii 25 de ani, românului i-a fost mai la îndemână să fie trist, să se simtă lipsit de nădejde și speranță, decât să se bucure, să îndrăznească să spere, să acționeze, să creadă în resursele sale de autoîmplinire.

 

Sunt mulți factori care transformă tristețea în depresie. Factori neurochimici, biologici, dar și factori sociali, existențiali.

 

În depresie, te scufunzi ca într-o pâclă. Trăiești pe avarie, inspiri și expiri pe avarie, gândești și acționezi ca dintr-un tub de oxigen expirat. Plângi mult, mănânci puțin sau dimpotrivă (pierzi sau iei în greutate semnificativ), viața devine nebuloasă, aproape imposibil de acceptat și de trăit. Nu mai vezi rostul existenței, nu mai ai chef să socializezi, nici măcar cu tine; ești ca o gaură neagră, un vid, și nu mai găsești recurse să vezi sau să simți esența a ceea ce ai fost sau, cu atât mai mult, a ceea ce ai putea fi. Renegi ceea ce ești. Totul e tenebros, insipid. Gândurile de nonexistență sunt suficient de viclene încât să se mențină în câmpul conștiinței destul de mult timp. Te întrebi, dacă mai ai, totuși, putere să mergi mai departe:

– De ce mai sunt aici? Care mai e rostul meu în viața aceasta?

Ești, poate, mai irascibil decât de obicei. Devii conștient de RĂU. Te identifici, deseori, cu RĂUL. Te trezești vorbind singur. Nu te-ai mai da jos din pat, dar o faci, în virtutea inerției.
Sufletul, esența ta divină devine un simbol al unei filosofii abstracte. De ce ar mai exista Dumnezeu pentru tine!?
Sau, dimpotrivă, singura ta realitate este Dumnezeul habotnic, rătăcit printre credințe de judecată și de mântuire. Conștiința unui EL=Dumnezeu/morală creștină te împiedică să-ți pui capăt vieții. Dar nu știi că, totuși, mori puțin câte puțin, că în corpul tău s-a instalat, la un moment dat, și o boală ireversibilă.
Depresia afectează activitatea/memoria celulară. Mai întâi somatizezi, corpul tău răspunde la suferința emoțională prelungită, apar durerile care mai de care: de cap, de articulații, de oase etc. .
Ești prins în capcana unui patern emoțional și mental aproape letal. Nu mai ai resurse să te eliberezi singur. Te ajută medicamentația anxiolitică și antidepresivă. Dacă nu ai abandonat și ajutorul acesta.
În definitiv, te întrebi, pură retorică, de ce-aș mai lua și medicamentele astea!?

Copiii nu sunt, întotdeauna, un obstacol, o rațiune anti-abandon de viață.
Îți este mai ușor să trăiești disperarea și durerea. Nici măcar nu-ți mai reamintești starea de bucurie. Bucuria, starea asta de bine e o fata morgana în deșertul gândurilor și emoțiilor tale catastrofale.

 

Depresia este precum cancerul. Te cuprinde și nu mai crezi ca te va mai și elibera. Nu știi că tu îi dai putere, tu ești prizonierul propriilor mecanisme autodistructive. Cheia este la tine și poartă numele de ”vindecare”. Ca să te vindeci, trebuie să devii conștient de dorința ta de vindecare. Și să acționezi ca atare. Nu abandona un plan de vindecare. Mulți oameni depresivi nu rămân în terapie suficient de mult timp ca să se vindece sau, măcar, să-și amelioreze simptomatologia invalidantă.

 

Ce declanșează tristețea prelungită și depresia?
Rănile vechi, moștenite sau dobândite: rana (trauma) de abandon, rana de pierdere, rana de abuz emoțional și fizic (inclusiv parental, dar și cel școlar prin copii abuzivi-opoziționali sau din pricina unui educator dur sau insensibil), pierderea unui job, dificultăți financiare severe, o boală incurabilă, fricile fundamentale (de moarte, de boală, de singurătate), deficitele enzimatice, anumite afecțiuni autoimune (leuconevraxita, tiroida autoimună).

 

Mică etiologie a depresiei. Alte modalități de tratare a depresiei.
Depresia prezintă un risc suicidar mare. Se instalează timpuriu, poate chiar din copilărie și reapare din vreme în vreme, reactivată fiind de diverse conținuturi/experiențe dureroase, neaduse în conștient sau/și nevindecate încă. Copiii triști sau/și anxioși au părinți (mama, în special) care se confruntă cu diferite suferințe emoționale și afective înainte de procreație, în timpul sarcinii și după.

Depresia se poate instala brusc sau treptat. Perioada prodromală (existența unor simptome care preced starea de depresie: insomnie, anxietate, tristețe, tulburări de alimentație) anticipează instalarea depresiei. Un episod afectiv durează aproximativ șase luni, însă, poate depăși, ca și durată, doi ani (depresie cronicizată). Un anumit procent de persoane care suferă de depresie pot dezvolta și o afecțiune bipolară (depresie maniacală, stări extreme de dispoziție).
Cum tratăm depresia.
Tratamentul depresiei este unul cumulativ, de durată, chimic, prin medicamentație, și suportiv, prin destructurare/desensibilizare cognitivă și emoțională, prin strategii de deblocare emoțională.
În depresie apar modificări ale dinamicii neurotransmițătorilor ca dopamina, serotonina, noradrenalina. Sunt afectate anumite zone cerebrale ca nodul amigdalian (reglează emoțiile), talamusul ( primește și transmite către cortexul cerebral majoritatea informațiilor senzoriale), hipocampul (implicat în procesele de memorie şi în reacțiile emoționale legate de anumite evenimente stresante/dureroase din trecut), cortexul cerebral.

 

Studii recente au evidențiat o legătură strânsă între anumite enzime prezente în organism și funcționarea corectă și completă a acestor neurotransmițători/arii cerebrale. Deficitul enzimatic poate fi răspunzător de instalarea anxietății, irascibilității/reactivității și a depresiei. Mineralele, micronutrienții sunt vitale pentru buna funcționare a creierului, de aceea alimentația corectă este cheia: fibrele (B-urile), seleniul, siliciul, clorofila, luminița de seară, anumite argile, sâmburii, inclusiv cei amari, semințele (in, chia, susan, dovleac), fructele deshidratate sau proaspete.

 

Etiologia depresiei este mult mai amplă, însă acesta nu este neapărat un spațiu destinat specialiștilor, așa că nu o dezvolt mai departe.

Oamenii depresivi au nevoie de spații deschise, de muncă fizică, de sport în natură, de contact cu natura verde, cu aerul, cu soarele, cu lumina! Pământul este un bun tratament antidepresiv. Plantați flori, lucrați grădina sau plimbați-va mult prin natură. Animalele de casă sunt buni companioni atunci când ești trist sau depresiv.
Socializarea are un rol important în tratamentul depresiei. Vorbește. Comunică. Un prieten bun, suportiv, o cafea sau un ceai sunt ingredientele unei eliberări emoționale.

 

Însă, nu uita omule emoțional: tristețea prelungită să te determine să ceri ajutorul specializat! Poate nu-ți dai seama, dar așa cum spuneam la începutul acestui articol, depresia este o natură manifestă vicleană. Te păcălește pentru că îți adoarme simțurile bune și te menține prizonier în capcana emoțiilor dureroase.

Sănătate. Gânduri bune. Emoții pure, inocente.
Dana Dumitra Dumitrache