8 moduri de a petrece timp de calitate cu fiul sau fiica noastră

8 moduri de a petrece timp de calitate cu fiul sau fiica noastră

În fond și la urma urmei, ce este ”timpul de calitate”!? Pare atât de prețioasă sintagma, că a devenit un laitmotiv al psihologiei copilului! Cred că și mama (n-am întrebat-o, ce e drept), o bătrânică de la țară, a cărei unică filosofie este un mixt de cumințenie, milostenie, credință, smerenie și frică de Dumnezeu (din păcate, degeaba îi tot spun eu că Doamne-Doamne e doar bucurie și iubire!) a auzit și … și-a însușit ca o bunică cu normă întreagă adevărată, expresia asta! Iar eu nu am nici o contribuție la educația ei! Dar e clar că știe cum stă treaba cu timpul de calitate petrecut cu nepotul ei (fiul sorei mele).

Și totuși, luat la bani mărunți, ce ascunde principiul ăsta de interrelaționare parentală?

În accepțiunea unor mămici/bunici, TC -ul (timp de calitate) reprezintă tot ceea ce faci pozitiv și constructiv pentru copil! Corect! Mama ar spune că trebuie să stai tot timpul cu ”gura pe el”! Păi, da, pentru că aceasta este atitudinea moștenită de ea pe traseul genealogic (transgenerațional) maternal! A sta cu gura pe copil nu înseamnă neapărat a-l bombăni permanent, pentru mama înseamnă și a-i arăta copilului ce e bine și ce e rău! A-i povesti despre viață, despre relații, despre oameni, despre reguli și norme, în special, acelea din spațiul rural! Minunat!

Și nu ne-ar veni mămicile moderne (în special) care să ne țină un speech de toată frumusețea despre cum își petrec domniile lor timpul de calitate cu puiuții de om! Și o fac cum nu se poate mai bine, mai ales pentru că iubesc și pentru că sunt responsabile! Până și bona fiului meu mi-a arătat, în parc, un exemplu de mămică desăvârșită! Și chiar că se comporta impecabil cu copilașii ei! Și am fost un pic invidioasă pe calitățile ei de mamă! Sincer. Dar … era o mămică tristă. Și m-am întrebat, așa, în sinea mea, oare de ce? Oare de ce era mămica aceasta impecabilă tristă, abătută? Asta îmi comunicau ochii ei calzi, de om bun, despre interiorul ei emoțional! Parcă cineva nu se comporta așa cum merita, cu ea!

Bunicile mai agere și mai cu … personalitate ar spune, sunt aproape sigură, că micuții mai trebuie și struniți și educați cum se cuvine! Dar, dacă se poate, fără prea multe reguli și norme! Regulile și normele or fi bune la ceva, dar nu aplicate de bunici! Să fie responsabilitatea altcuiva, eventual, a doamnei educatoare, a doamnei învățătoare! Că, părinții, vorba aceea, vai de capul lor, sunt rupți în două de oboseală și de atâta stres, mai închid, din când în când, ochii, când vine vorba de reguli și norme!

Deci, întrebarea săptămânii este: ce reprezintă TIMPUL DE CALITATE petrecut cu puiul nostru de om?!

Răspunsul nu este infailibil, cu toate abilitățile mele de profesionist și de părinte, nu dețin adevărul complet! Și ar fi o inepție să crezi că o filosofie/teorie, oricât de bine argumentată ar fi, cuprinde întreaga problematică a relației părinte-copil! Un copil s-ar putea să aibă nevoi cu adevărat speciale, care nu țin de un handicap oarecare și care nu sunt conținute nici în maniera în care noi ne prezentăm în relația cu el, chiar dacă am fost consiliați de psiholog și am citit o tomuri nenumărate despre psihologia copilului!

Însă, vă mărturisesc, spășit, că asist la adevărate miracole, aproape în fiecare zi a vieții mele ! Sunt miracole emoționale și raționale bipede, pline de iubire și de iertare: copiii! Copiii ne iartă de zece ori într-o zi, chiar și atunci când am muri cu convingerea noastră de gât, că în cele 24 de ore, chiar nu am greșit cu nimic în ceea ce-l privește! Și se trezește părintele, peste niște zile, multe altele, când ficiorul lor/prințesa lor le spune ceva cu adevărat profund, siderant de profund, așa, mai într-o joacă! Și dacă părintele stă bine la capitolul cogniție complexă și e cât de cât senzitiv și sensibil, realizează că afirmația puiului lui are la bază un comportament parental greșit, manifestat chiar de el, părintele, deunăzi! Sau de doamna învățătoare, sau de alți copii, un pic mai agresivi decât el!

Teo este un băiețel fabulos! Absolut fabulos! Deștept cu mult peste medie, sensibil, senzitiv, iubitor, curajos, responsabil și adjectivele pozitive ar umple o pagină întreagă dacă acest spațiu ne-ar permite! La finalul primei și de-a dreptul unicei noastre întâlniri, spre uimirea comună (mamă, bunică și bunăoară, eu), așa, cam pentru el, a rostit, rușinat: deci, nu sunt nebun! Oooo, și câte trăiri a ascuns declarația asta! Câte clipe de zbucium mental și emoțional, câte insomnii sau coșmaruri, câtă tristețe și câtă frică a trăit Teo, dincolo de concluzia asta firească, căpătată la finalul unei întâlniri cu un străin. Credea despre sine că e … nebun. Nu a trebuit să îi spună cineva că ar fi astfel! A tras el concluzia, după niște peregrinări pe la medici de specialitate, doar pentru că el este PREA DEȘTEPT, prea SENZITIV, prea ALTFEL decât ceilalți! Tot ce avea nevoie să știe TEO era că el este normal, dincolo de orice atribut minunat care îi susține făptura materială și pe cea de lumină!

Și, iar … vă mărturisesc că TEO a avut parte de timp de calitate petrecut cu părinții și cu bunicii lui, în cei 7 ani de existență fizică.

Cum am putea traduce TC-ul petrecut cu fiul/fiica noastră.

1. Iubire cât cuprinde! Nu există alint peste măsură! Îmbrățișați-vă, pupați-vă, declarați-vă iubire de 100 de ori și mai bine, pe zi!

2. Regulile sunt reguli! Pot fi încălcate, de ce nu, dacă la finalul zilei, piciul/picea noastră a tras o concluzie cu rol de învățătură autentică!

3. Un telefon, sau un moment video, prin skype, în comunicarea directă, dinspre părinte înspre copil, este mai mult decât de apreciat de cel din urmă dacă și numai dacă nu-l întrebați DOAR ce-a făcut la școală și dacă a mâncat! Aflați-i și starea sufletească! Cum se simte, dacă are nevoie de ceva, dacă puteți să-i fiți de folos cu ceva. Apelați la empatie și la intuiție sau la comunicarea nonverbală/corporală, ca să vă traduceți și singuri ce simte sau de ce are nevoie copilul, și nu mă refer la o nevoie MATERIALĂ! Și veniți-i în ajutor, vorbindu-i despre ce are nevoie să audă!

4. Minutele de joacă cu … toată șleahta (mamă, tată, pui de om) sunt minute de terapie autentice pentru copil! 15 minute, jumătate de seară, dacă se poate seară de seară! Jocul FĂRĂ REGULI și FĂRĂ AUTORITATE deblochează emoții, vindecă minți, echilibrează relația copil-părinte!

5. Povestea de seară poate să includă povestea adevărată a zilei, începând de la părinte și trecând la copil! Și părintele ar trebui să împărtășească despre evenimentele de peste zi, cu deznodământ sau fără, cu înțeleptul său precoce! Învățați împreună, sondați la nivelul înțelegerii individuale și comune, concluziile firești. Ascultați-vă unul pe celălalt. Poveștile adevărate au un rol vindecător mult mai profund!

6. Vorbiți-i, mai ales, despre ceea ce simțiți (dacă sunteți trist, nervos, temător, anxios etc). Vorbindu-i despre trăirile voastre, îl învățați despre trăirile proprii și anulați, astfel, patern-urile de vinovăție și de rușine ale copilului vostru! Nu mai reiau filosofia care mă preocupă și pe care v-am expus-o în alte articole!

7. Nu dați vina pe el pentru cine știe ce boacănă! Ascultați, cumpăniți ce-ați aflat, susțineți-l în ceea ce privește partea lui de adevăr, în reacția sau comportamentul problematic. Ajutați-l/oferiți-i prilejul să repare greșeala fără să fie nevoie să-l pedepsiți!Pedeapsa întărește comportamentul problematic!

8. Încurajați-l să facă ceea ce îi place, chiar dacă acel obicei contravine nu știu căror norme fără cap și fără coadă, care vin din antediluvian sau din minți închistate: pasiuni referitoare la dinozauri, laptop/tabletă, insecte, sporturi extreme etc. . Practic, instinctiv, el cultivă în sine, ceea ce îl va defini peste timp, la vârsta adultă! Și când spun ”îl va defini”, mă refer la ceea ce va face genial pentru viață și lume!

În rest, aveți timp să greșiți, aveți cum să fiți iertați, aveți spațiu să evoluați în relația asta dumnezeiască/sacră dintre voi și copil! Cine nu greșește învață.

Dana Dumitra Dumitrache
Psihoterapeut

Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog (www.elacraciun.ro) şi se menţionează autorul ( Dana/Dumitrache Dumitra, www.danadumitrache.ro). Toate aceste articole (teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul autorului explicit al autorului, cu atât mai mult, preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul on-line/offline.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.