6 lucruri pe care nu trebuie să le facă un părinte după ce copilul lui a început școala

6 lucruri pe care nu trebuie să le facă un părinte după ce copilul lui a început școala

A început școala.
Mare supliciu pentru unii părinți! O mare provocare c este aceea prin care să reușești să-ți determini piciul/picia să buchisească litera cărții. Și temele pentru acasă vor să scormonească geniul fiecărui copil! Și reușesc, în mare parte, să o facă, dar … în mod contrar. Este geniul de control si antrenament manipulativ al copilului prin refuzul de a se conforma normelor și cerințelor școlare. În cele din urmă, se instalează și un ușor /pregnant handicap cognitiv și/sau emoțional. Copilul intră într-o zonă concurențială și de conflict, inclusiv cu el însuși, cu ceilalți copii, prin comparațiile proprii sau ale părinților, cu nevoile și așteptările părinților autoritari și ambițioși. Conflictul ăsta se perpetuează și escaladează prin opoziția copilului, prin opoziția învățătoarei, vis a vis de copil, prin credințele false ale părinților, induse de jumătăți de adevăr sau de frica de eșec (propriu și al copilului):

– Ce mă fac, înseamnă că nu vrea să învețe! Te pomenești că nu-l duce capul! Mă rog, îl duce, dar la prostii! … Și eu credeam că am un copil deștept! Și este, recunoașteți spășiți, cu jumătate de gură, dar în aria lui de pasiune!

Discursul este mai lung, dar, deocamdată, vom proba comportamentul pe care nu trebuie să-l aveți în relația copilului cu școala, dar și în relația copilului cu dumneavoastră înșivă, despoții de serviciu (de nevoie!!!), părinții săi.

 

1. Nu faceți comparație între copilul dumneavoastră și ceilalți copii, colegi/prieteni. Comportamentul acesta parental poate trezi frustrare sau mânie în copil sau chiar refuzul sau neputința de a mai colabora și învăța cu plăcere. Poate induce, în copil, sentimentul de neputință și de neiubire ”merit să fiu iubit numai dacă sunt cea (cel) mai bună (bun)!”

 

2. Nu acceptați comportamentul opresiv sau critic excesiv/neconstructiv al pedagogului (educator/învățător/profesor). Orice lipsă de feedback/atitudine pro-copil, din partea părintelui poate creea o rană de nedreptate in copil. Nedreptatea asta îl va urmări și peste ani, efectul fiind legat de experiențe dureroase generate de alte și alte nedreptăți! Cineva trebuie să înțeleagă copilul și trebuie să-i ia apărarea și să îl ajute să-și regleze conflictele interne și externe. NU COPILUL ESTE VINOVAT! El poate, cel mult, să manifeste un alt comportament opozițional, care, în fapt, nu este decât o formă de a exprima conflictul/suferința internă, este un strigăt de AJUTOR.

 

3. Nu impuneți copilului nevoia dumneavoastră de reușită! Și nici reguli pe care nici măcar dumneavoastră nu le respectați sau pentru care nu manifestați consecvență. Orice mică reușită a copilului merită feedback pozitiv, moral, merită atenția dumneavoastră exprimată explicit!
4. Nu folosiți critica neconstructivă și, mai ales, nu criticați copilul! Puteți puncta un comportament problematic, dar cu asertivitate, adică folosind mai întâi un element pozitiv, atrăgând atenția asupra celui greșit și finalizând cu o soluție funcțională sau cu o alternativă la decizia/nevoia copilului.

5. Nu folosiți mânia în timpul orelor destinate temelor/lecțiilor! Instaurați haosul emoțional! Fiecare – copil și părinte deopotrivă – va țipa și va trânti sau bufni de fiecare dată când se va deschide o carte sau un caiet școlar și va fi un război – obișnuit – al nervilor și al forței sau un joc inegal sau ineficient de putere. Mai bine luați o pauză scurtă și vă reapucați de lecții după ce a trecut vria emoțională. Puteți avea și un însemn al pauzei, printr-un gest sau printr-un cuvânt recognoscibil.

 

6. Nu dați vina pe pedagog/profesor pentru lipsa de armonie/normalitate din comportamentul copilului. Mai degrabă cooperați, comunicați, ascultați. S-ar putea să aflați soluții neașteptate în micile conflicte pe care le-ați putea avea cu metoda psihopedagogică și educațională a învățătorului/profesorului!

 

Învățați unii de la alții. Laolaltă. Nimeni nu este perfect, dar soluțiile apar atunci când credem în ele. Țineți seama de faptul că mentalul și emoționalul unui copil pot fi puternic viciate de atitudinea și comportamentul repetitiv greșit al adulților importanți din viața lui.

 

Școala poate fi un drum plin de învățăminte autentice și benefice, de bucurie și de reușite, pentru copil, dacă și numai dacă, nu ne împotmolim în conflicte aparent fără rezolvare și dacă reușim să-l determinăm să învețe cu lejeritate, cu motivație (intrinsecă), cu pasiune.

Dana Dumitra Dumitrache

 

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.